05. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Oraviţa Montană

Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

Parte integrantă a orașului Oravița, zona din partea de N-E a acestei localități a primit denumirea de Oravița Montană după anul 1718, în urma colonizărilor făcute aici cu populație germană din părțile Tirolului, Saxoniei și Boemiei, dar și cu populație venită din Țara Românească, din zona Mehedinți și Vâlcea. Aceste colonizări au crescut în intensitate după războiul din anii 1737-1739. În anul 1742, Curtea de la Viena arendează minele de la Oravița și din împrejurimi unor asociații miniere, dar și unor persoane particulare. Dacă aparent Oravița Montană are o atestare documentară destul de recentă  (1690-1700), ea este totuși cu mult mai veche, întrucât existența aici a unor însemnate zăcăminte de aur, argint, fier și cupru n-a însemnat doar un simplu act revelator la început de secol XVIII. Pentru Oravița, perioada de după 1741 s-a dovedit benefică din toate punctele de vedere: economic, social, bisericesc și cultural. Acest aspect pozitiv al Oraviței, s-a răsfrânt de altfel, în întreaga zonă a Carașului, dovadă fiind numărul mare de biserici monumentale construite în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, ca și apariţia multor școli în satele din zona Oraviței și a altor instituții de importanță socială și administrativă.

Faptul că în anul 1743 în Oravița Română s-a ridicat o impunătoare biserică parohială, ne dă certitudinea că înaintea acestei biserici a existat o altă biserică, desigur mult mai mică și care nu mai răspundea cerințelor unei populații în creștere. Același lucru s-a întâmplat și în Oravița Montană, unde, desigur, a existat o biserică la fel de mică, înlocuită în anii 1781-1784 cu actuala biserică monumentală. Ctitorul bisericii parohiale din Oravița Montană a fost negustorul Hagi Nicolae Dimitrie. Acesta a venit în Oravița din Castoria Macedoniei în anul 1760. În scopul zidirii măreţei biserici, Hagi Nicolae Dimitrie a donat nu numai însemnate sume de bani, dar și terenul din Grădina Maierului pe care s-a zidit biserica. Tradiția locală menționează că gestul ctitorului a fost amplificat de pierderea unicei fiice, înmormântată aproape de absida altarului. În lucrarea sa, Hagi Nicolae Dimitrie a fost susținut de protopopul-paroh de atunci Ioan Nedici (Neda), dar și de cei 540 de credincioși ai parohiei care locuiau în 85 de case, donând pentru ridicarea bisericii suma de 2.052 florini. De asemenea, între binefăcătorii acelui început s-au numărat minerii și personalul silvic din Oravița, care au donat suma de 452 florini.

Biserica este din piatră și cărămidă (dimensiuni 23 x 7 m), în stil baroc, cu bolta semicilindrică, iconostas de lemn de tei; biserica e acoperită cu tablă de cupru, turla ornamentală cu motive florale fiind acoperită și ea cu tablă de cupru, iar pardoseala din gresie. Iconostasul este sculptat în stil baroc-rococo(autor necunoscut). În naos, pe latura nordică este amplasat un amvon de factură romano-catolică.

Pictura murală și cea de iconostas (ulei pe pânză aplicată pe lemn) a fost executată în 1828 de Arsenie Popovici, o pictură influențată de barocul târziu. În anul 1784, biserica a fost sfințită de episcopul Vichentie Popovici al Caransebeșului și Vârșețului (1774-1786), primind hramul Adormirea Maicii Domnului. În anul 1884, sub păstorirea protopopului-paroh Andrei Ghidiu (1883-1888), s-a organizat – cu prilejul hramului – aniversarea a o sută de ani de la ridicarea bisericii din Oravița Montană, unde a participat și vrednicul episcop Ioan Popasu al Caransebeșului. Restaurarea picturii din anul 1936 a fost executată de către prof. dr. Ioachim Miloia din Timișoara. Costul lucrării s-a ridicat la suma de 300.000 lei. Din echipa de restauratori condusă de dr. Ioachim Miloia a făcut parte și  Eugen Spang, cel care a poleit cu foiță de aur de 22 de karate întreg ornamental sculptural de pe iconostasul bisericii. Această piesă de mobilier liturgic, reprezintă, de fapt, inestimabila podoabă a „catedralei” orăvițene. Cu ocazia sfințirii lucrărilor de restaurare a picturii din biserică, slujba oficiată de  Dr. Vasile Lăzărescu în ziua de 15 august 1937, Societatea U.D.R. a donat pe seama acestei biserici, candelabrul mare, aflat și în prezent în această biserică. Acest candelabru, în greutate de 810 kg este lucrat din aramă și alamă și se încadrează perfect în stilul arhitectonic al bisericii. De fapt, Societatea U.D.R. a fost principalul finanțator și sprijinitor al lucrărilor efectuate în acea perioadă. În vederea obținerii fondurilor necesare, principalul rol l-a avut protopopul de atunci al Oraviței, Virgil Musta, care era și parohul bisericii din Oravița Montană. Urmare licitației de lucrări făcută de către parohie, biserica a fost încredințată spre restaurare pictorilor bisericești: prof. Ioan Neagoe din București, dr. Viorel Țigu din Timișoara și soților Ioan și Ana Bădilă, tot din Timișoara. Lucrarea de restaurare a început în primăvara anului 1988 și a fost finalizată în vara anului 1989. Costul lucrărilor s-a ridicat la suma de 126.000 lei și a fost suportată în întregime de comunitatea parohială din Oravița Montană. Binecuvântarea lucrărilor s-a făcut de către dr. Nicolae Corneanu – mitropolitul Banatului, în după-amiaza zilei de 1 octombrie 1989, în prezența unei mari mulțimi de credincioși și a notabilităților orașului. Între cei care au susținut cu multă dragoste lucrările de atunci au fost: ing. Nicolae Boncoi, director la E.M.B. Oravița, Grupul de pompieri Oravița, epitropul Gheorghe Voica, cântăreții de strană Aurel Sârbu și Ion Țaponia, îngrijitoarea bisericii Maria Dubovan, credincioasele Elena Novacovici și Elena Corneanu (cele care au găzduit echipa de restauratori), familia dr. Eugen Perian, a cărui mamă, Minodora Perian, a donat pentru pictură și aurirea Mormântului Domnului suma de 25.000 lei, foarte mulți bani la vremea respectivă. De asemenea, un sprijin important s-a primit și din partea protopopiatului, condus atunci de regretatul protopop Ioța Berbentea (+1991).

Între preoții care au slujit la această biserică amintim pe: Gheorghe Popovici (1751-post 1757), Ioan Nedici sau Neda (1781), Petru Iorgovici – Iorgu (1790-1815), Sofronie Ivacicovici sau Ivaşcu (1829-1847), Iacob Nedici (1830), Ignatie Vuia (1848-1849), Iacob Popovici (1850-1881), Iosif Popovici (1865-?), Maxim Popovici (1881-?), Andrei Ghidiu (1883-1888), Alexandru Popovici (1888-1915), Cornel Ștefan (1911-1922),Virgil Musta (1923-1949), Petru Toma (1949-1952), Gheorghe Bihoi (1952-1965), Liviu Liuba (1965-1974), Valer Nicola (1964-1973), Traian Mihailovici (1974-2010), Gheorghe Sutac (1975-1979), Ioan Văran (1980-2012), Ioța Berbentea (1987-1991), Ion Găvădină (1992-2014), Guiman Iulius (2013-2014), Stanciu  Petru Tită (2015-2020), Bobescu Marinel (2014-prezent).