06. Parohia Borlovenii Noi

Protopopiatul Băile Herculane, Șematisme

Parohia este situată în localitatea Borlovenii Noi, comuna Prigor, județul Caraș-Severin. Din punct de vedere geografic satul este așezat într-o vale semi-podiș la poalele Muntelui Semenic, înconjurat de două râuri: Țerova la răsărit și Brezovița la apus. Se întinde pe o suprafață de 3 km lungime și 1 km lățime. Satul e identificat la 1801 din colibe răzlețe aparținând satului Borlovenii Vechi. În anul 1829, în urma unui ordin al Curții de la Viena ia naștere satul Borlovenii Noi, pe locul numit „Breazu” prin așezarea a 48 de familii din satul Borlovenii Vechi, prin fenomenul de roire. În zonă i se mai spune la satul Borlovenii Noi și Breazova, după denumirea terenului pe care este așezat. Profitând de poziția sa strategică, pe drumul ce leagă Almăjul de o altă arteră de largă circulație, cea a Mehadiei, aici s-a înființat o poștă de cai în anul 1811. Conducătorul poștei a fost, pentru început, învățătorul satului, Ioan Pușchiță.

Din punct de vedere religios sătenii au fost păstoriți de preotul din Borlovenii Vechi până în anul 1877, când locuitori își construiesc biserica existentă. Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din Borlovenii Noi a început a se zidi prin anul 1871, terminându-se în anul 1877, cu un aport deosebit din partea credincioșilor. Cei care au pus mai mult suflet la construcția bisericii sunt deseori pomeniți: preotul David Popovici, învățătorul Ioan Pușchiță, prim codreanul Loghin Imbrescu. Lemnul a fost oferit gratis de statul român, restul cheltuielilor au fost achitate din fondul bisericesc, înființat în anul 1862.

Biserica fost construită în stil baroc, în formă de corabie, din piatră și cărămidă, cu dimensiunile 20,20×6,70 m, acoperită la început cu șindrilă, iar în anul 1912 șindrila a fost înlocuită cu țiglă și în anul 1984 cu tablă galvanizată. Turnul este din cărămidă și acoperit cu tablă de cupru, bolta din lemn, iconostasul din zid, strănile și ușile Sfântului Altar sunt sculptate în Maramureș. Primele clopote au fost cumpărate în anul 1888, au fost confiscate în primul război mondial de Austro- Ungaria; între anii 1918 – 1938 se face colectă și se cumpără de la Reșița alte clopote.

Biserica este renovată în anul 1977, după cum apare și scris pe fațada bisericii la intrare „Ridicată în anul 1877. Renovată în 1977.” În anul 2014 au fost înlocuite geamurile, iar sfânta masă placată cu marmură și exteriorul renovat.

Prima pictură s-a făcut în anul 1877 de către Dimitrie Turcu, apoi biserica a fos pictată de ginerele său, Nicolae Hașca, în anul 1879. Din pictura executată de Turcu și Hașca nu se mai păstrează nici o icoană. Biserica a fost repictată între ani 2000 – 2005 de Valeriu Dragomir. A fost sfințită la 8 octombrie 1878, de către protopopul Ion Stefanovici și preot paroh fiind Iancu Popovici, târnosirea s-a făcut abia în 8 noiembrie 1964, de către ÎPS Nicolae Mitropolitul Banatului, paroh fiind ieromonahul Paisie Răileanu, după cum apare și în Hrisovul păstrat în arhiva parohială „Astăzi s-a sfințit de către Înalt Prea Sfinția Sa Dr. Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul ortodox al Timișoarei și Caransebeșului și Mitropolit al Banatului, biserica din parohia ortodoxă Borlovenii Noi, în cinstea și pomenirea Nașterii Maicii Domnului, în anul de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos 1964, în ziua de opta lunii noiembrie, preot slujitor al acestei sfinte biserici fiind ieromonahul Paisie Răileanu, iar epitrop Dumitru Moți”, și resfințită în 28 septembrie 2014 de către Preasfinția Sa Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului, preot paroh Ilie Nicolicea.

Casa parohială a fost construită în anul 1966 pe cheltuiala parohiei și cu ajutorul primit de la credincioși, construită din piatră și cărămidă și acoperită cu țiglă.

Preoții care au administrat parohia de la înființare pâna astăzi au fost următorii: Iancu Popovici (1877 – 1879) primul preot al parohiei, David Popovici 1889, Gheorghe Dimitrievici (1889-1891), Petru Popovici (1891-1902), Vasile Popovici (1902-19040, Timotei Borchescu (1904-1909), Ioanachie Călțun (1909-1910), Traian Călțun (1910-1958) (care ia parte alături de Dr. Ion Sârbu, delegatul Văii Almăjului, la adunarea de la Alba Iulia 1918), ieromonah Paisie Răileanu (1959-1967), Ilie Drăghici (1967-2008) și Ilie Nicolicea (2009 – prezent).

Parohia are un cimitir ce apare în documente începând cu anul 1867, constituit prin donarea terenurilor de către credincioși, având o suprafață de 4000 m2.

Începând cu anul 1960 până în anul 1990 a existat o fanfară ce a reprezentat comunitatea la diferite activităţi culturale. Parohia în parteneriat cu școala organizează periodic cateheze și excursii la mânăstirile din țară.