Adresa bisericii: 325603 Broşteni (Oraviţa), nr. 82
Adresa casei parohiale: 325603 Broşteni (Oraviţa), nr. 193
Paroh: Pr. iconom stavrofor DORIN-LUCIAN LĂPUŞNIANUN: 15.09.1974 – Reșița, jud. Caraș-Severin.
Hirotonit în anul 1998.
Preot la Broşteni din anul 2002.
Tel.: 0743503957;
Email: lapusnianupaulina@yahoo.com
Broșteniul este atestat documentar în anii 1554 și amintit apoi în 1751, dar satul este, după toate probabilitățile, mult mai vechi.
Investigaţiile arheologice au identificat în hotarul actual vatra unui sat din veacurile XII-XIII. Fosta comună Broșteni era situată odinioară în locul numit astăzi „Război“, mutându-se apoi cu 1,5 km mai aproape de orașul Oravița (la 2 km distanță), de o parte și de alta a pârâului Oravița, pe motivul lipsei de apă. Acolo, la “Război”, a fost și domeniul nobilului Voinarowsky, locul fiind denumit azi de săteni „Vâna Roșie”. Sub notarul Șandor Popovici, în anul 1909 s-a maghiarizat numele comunei Broșteni în Krassoborostyan. Până la 1890, satul avea trei parohii iar prima biserică era una cimiterială, din lemn, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, atestată la 1754, locul ei fiind marcat azi cu o cruce malteză de piatră. În anul 1757 satul avea 177 de case; la 1910 – 430 de case și 1711 locuitori; la 1935, 330 de case și 1728 locuitori; la 1992- 724 locuitori; în anul 2002 – 682 locuitori, în prezent are 525 locuitori, aproape în totalitate ortodocși.
În mijlocul satului, peste drum de biserica actuală, se află monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Biserica cea nouă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost zidită în anul 1778 și sfințită în 31 octombrie 1792 prin episcopul din Vârșeț – Iosif Ioanovici Șacabent, după cum atestă pisania pe lemn ce se păstrează și azi. Renovări ale bisericii: în 1899 întreg edificiul bisericii a fost acoperit cu aramă de către tinichigiul Ernest Grau; ușile împărătești, tronul arhieresc și stranele au fost sculptate la 1901 de către Aurel Cotârlă; tot în 1901 a fost reparată pardoseala; în 1907 biserica a fost ferecată pentru a nu mai crăpa; în 1909 s-a împrejmuit sf. locaș cu gard de fier, actuala tencuială exterioară făcându-se în anul 2001, iar în 2004 s-a realizat împrejmuirea bisericii cu zid de piatră și s-a turnat aleea ocolitoare a edificiului; încălzirea centrală a fost executată în 2008.
Arhitectura bisericii este în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă vopsită, bolta din cărămidă, iconostasul de zid, pardoseala din marmură gălbuie, turnul din cărămidă acoperit cu tablă de cupru; are dimensiunile: 21,30 / 7,20 / 7 m.
Prima pictură a aparținut pictorului Jiva Ciolacovici la 1800, apoi biserica a fost repictată de către Dimitrie Turcu în 1855 și George Putnic la 1900. Restaurări ale picturii s-au făcut în 1965 de către pictorul Ioan Toader și în 2001 de către pictorul Mihai Bufanu.
În biserică se păstrează cristelnița originală de piatră, icoana (ulei pe pânză) „Cina cea de taină” (108/117cm), obiect din biserica veche de lemn. Parohia mai deține cărțile: o Evanghelie (București 1723), Antologhion (Râmnic 1745) și o altă Evanghelie (Blaj 1776). Icoana „Fecioara cu Pruncul“ de pe Tronul Maicii Domnului și portretul Mitropolitului (sfânt) Andrei Șaguna de pe tronul arhieresc aparțin lui George Putnic și sunt în starea originală.
Preoții slujitori cunoscuți sunt: Stoicu (Stoica Luchici, amintit la 1751 până la 1773), Costa (Constantin Adamov sau Adam, amintit la 1751 până la 1774), Luca (1774), Gavril Lupulovici sau Lupu (1767-1793), Ilie Popovici (1774-1802), Gavril Iancovici (= românul Iancu, 1793-1836), Ioan Bercian (1801-1806), Nistor Bercian (1801-1808), Iacob Vasilievici (1801-1802), Marian Bercian (1832-1853), Ioan Iancovici (1833-1866), Ioachim Mangiuca (1842-1890), Ioan Juica (1844-1897), Isac Iancovici (1845-1896), Aurel Popovici (1891- 1895), Petru Alexiu (1891-1913), Ilie Ciorei (1898-1939), Titu Ciorei (1917-1922), Simion Alexiu (1925-1944), Nicolae Grâu (1944-1950), Aurel Neda (1950-1963), Antonie Cârpan (1950-1999), Iosif Toc (1999-2001), Lucian Lăpușnianu (2002-prezent).