Adresa casei parohiale: 325604 Ciclova Montană (Oraviţa), f.n.
Paroh: Pr. iconom ION-MARIUS CIUBLEAHirotonit în anul 1998.
Paroh la Ciclova Montană din anul 2008.
Tel.: 0767982700;
E-mail: ciubleai@yahoo.com
Ciclova Montană este aşezată la poalele vestice ale munţilor Aninei, pe valea pârâului Ciclova, la o altitudine de 250-310 m; are o
poziţie pitorească, încadrându-se în frumoasele zone montane din sud-vestul Banatului. Se învecinează la sud cu comuna Ciclova Română şi se găseşte la o distanţă de 9 km de oraşul Oraviţa.
Cea mai veche mărturie scrisă, care pomeneşte de Ciclova, este o scrisoare din data de 16 decembrie 1437, scrisă de banul de Severin Franc Taloucz (Taluţ), care îl informează pe rege că la Ciclova sunt mine în exploatare încă de la începutul secolului al XV-lea. Locuitorii Banatului, în majoritate covârşitoare au fost şi în timpul regelui Ludovic I valahi (români).
Toponimul Ciclova derivă din Čik (cf. termenului român Cicu) plus l şi sufixul – ova.
Descoperirile arheologice arată că în această localitate au existat mine de extracţie a minereului de cupru şi argint încă de pe vremea romanilor, acestea fiind exploatate şi de turci cât şi de ocupaţia austro-ungară ulterioară.
Între anii 1718- 1722 sosesc în zonă un număr mare de colonişti germani care sunt repartizaţi la minele de la Oraviţa, Ciclova şi Sasca; cei de la Ciclova îşi construiesc case, punând bazele viitoarei localităţi.
Pe la 1729 pe teritoriul localităţii se aşează un grup compact de olteni(bufeni) veniţi din ţinutul muntos al judeţelor Mehedinţi, Gorj, Dolj şi Vâlcea. Grupul de olteni se întregeşte în mod considerabil între anii 1735-1780, cu zeci de familii venite din părţile Izvernei şi ale Băii de Aramă din nordul Olteniei. De obicei oltenii se aşezau pe lângă o comună deja existentă, unde se aflau mine în exploatare, prelungind-o astfel. Faptul că oltenii se ocupau cu unele munci auxiliare la aceste mine ce se aflau într-o zonă montană, a determinat primirea numelui de Montană.
Odată cu trecerea timpului şi cu dezvoltarea tot mai puternică a comunităţii româneşti, se resimte tot mai mult nevoia unui locaş de cult ortodox pe aceste locuri, ştiindu-se faptul că locuitorii de atunci mergeau la sărbători să se roage la biserica din comuna vecină Ciclova Română. În consecință, în urma legii austriece „Norma Regia” promulgată în anul 1771 , care reglementa înfiinţarea de şcoli şi biserici pe teritoriul imperiului, credincioşii ortodocşi de la Ciclova Montană fac demersuri pe lângă Centrul Eparhial de la Vârşeţ în vederea obţinerii aprobării construirii unui locaş de cult. În acest sens a fost acreditat preotul Alexie Nedici din Oraviţa Română pentru a se ocupa de această problemă; împreună cu credincioşii de la Ciclova Montană el reușește ca în scurt timp să adune fonduri, iar în 1783 se finalizează lucrările de construcţie a noului locaş de cult. Biserica s-a sfinţit în acelaşi an de către Episcopul Vârşeţului Vichentie Popovici, cu hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, primul paroh fiind Alexie Nedici sau Neda.
Biserica este construită în stil baroc, din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă galvanizată; turnul din cărămidă este acoperit cu tablă de cupru, bolta e din cărămidă, pardoseala din gresie veche, biserica având dimensiunile 21,50 x 6, 70 x 6, 30 m.
În anul 2002 se montează jgheaburi şi burlane noi, iar în 2005 se introduce încălzire centrală în biserică. Din lucrările mai recente a se reţine: restaurarea integrală a sfântului altar, a turlei şi a acoperişului cât şi renovarea exteriorului bisericii între 2011-2013, toate aceste lucrări primind binecuvântarea Preasfinţitului Lucian Mic care la 10 noiembrie 2013 săvârşeşte slujba de târnosire a acestui frumos locaş.
Pisania de pe cafas menţionează că biserica a fost pictată a doua oară de Dimitrie Turcu în 1845, a treia oară tot de el în 1866, a patra oară fiind pictată de Filip Matei în 1892 şi a cincea oară de N. Popovici în 1937. Bolta corului a fost zugrăvită în 1910.Pe boltă sunt icoane pictate pe pânză şi aplicate pe tencuială. Ultima restaurare a picturii a fost efectuată de Mihai Bofan între 1998-2000, iar la data de 28 mai 2000 a fost sfinţită de către Î.P.S. Laurenţiu.
Biserica are iconostas din lemn sculptat în stil neobaroc; în anul 1892 familia Bengescu a contribuit la realizarea acestuia.
În îndelungata existenţă a parohiei au slujit preoţii: Alexie Nedici-Neda (1783-1840), Alexie Nedici (nepotul primului paroh), Alexie Nedici junior (fondator al Mănăstirii Călugăra), Ioan Murgu, Petru Popovici (1886-1907), Vasile Murgu (1907-1931), Vasile Creţu (1931-1950), Ioan Orăviţan (1950-1954), Ştefan Gâru, Pavel Coadă, Dan Papic, Ioan Cherescu (1994-2000), Alin Muntean (2000 – 2008), Ion-Marius Ciublea (2008 – prezent.