Adresa bisericii: 327165 Dalboşeţ nr. 272
Adresa casei parohiale: 327165 Dalboşeţ nr. 129
Paroh: Pr. iconom ION STROIESCUHirotonit în anul 2002.
Paroh la Dalboşeţ din anul 2002.
Tel.: 0255243456; 0748697242;
Email: stroiescuion@yahoo.com;
„Localitatea Dalboșeț, leagăn milenar al dacilor almăjeni, dezvoltată în simfonia Nerăniului și Blidariului, este prinosul de bună întocmire a vieții care a suit treptele veacurilor până astăzi ca martor al trudei creatoare“. (Danilă SITARU, Satul Almăjan, Editura Gordian, Timișoara, 2005, p. 19.). Comuna Dalboșeț este situată în partea sudică a județului Caraș-Severin, ocupând o suprafață de 8.622 km2. Ca așezare geografică este amplasată la o distanță de 11 km de comuna Bozovici. Ca vechime este amintită la începutul sec. al XVII-lea, existența acesteia fiind însă cu mult mai veche: posibil 1452. Între anii 1690-1700, satul Dalboșeț apare în documente sub denumirea de Delbocsecz, iar din 1774, ca Talposac, fiindu-i anexate și alte teritorii din Almăj.
În centrul comunei Dalboşeţ sunt 2 monumente ale Eroilor. Pentru cei din Primul Război Mondial a fost ridicat în anul 1930, prin grija preotului Nicolae Bădin şi cu sprijinul văduvelor de război, iar cel de-al doilea a fost ridicat în anul 1991, din iniţiativa Corului bisericesc din Dalboşeţ.
Pe vatra veche a satului, din spusele bătrânilor, a existat o biserică de lemn, din 1765. „Biserica aceasta era construită din bârne de lemn, foarte simplă, cu turn şi clopotniţă, iar la intrare avea pridvor. Era acoperită cu şindrilă, pe turn avea o cruce mare iar interiorul bine dotat”. (Pr.Dănilă PUIA, Bisericile de odinioară, ms.). Această biserică este arsă de turci în timpul uneia din incursiunile făcute în Almăj. „Biserica de zid a început a se construi în anul 1828 sub preotul Andrei Cîmpianu, care păstoreşte în Dalboşeţ până în anul 1832. Este preotul care a slujit şi în biserica de lemn, sfinţită de Episcopul Vichentie Popovici”. (Gheorghe RANCU, Istoria Bisericilor Ortodoxe din Almăj, Editura Neutrino, Reșița 2007, p. 169.).
Biserica actuală se ctitoreşte în 1780 şi se reclădeşte în stil baroc în 1828; este construită din piatră şi din cărămidă. Turnu,l în forma actuală, a fost ridicat în anul 1894, acoperit cu aramă. Acoperişul cu tablă al bisericii se face în 1901, înainte fiind din şindrilă. Hramul noii biserici ,,Naşterea Maicii Domnului” a fost păstrat de la cea veche şi este sărbătorit la 8 septembrie, când se organizează Ruga satului. Dimensiunile sf. locaş: 23 x 7,8 m.
Pardoseala este din plăci de gresie, colorate în stil mozaic. În anul 1931 s-a confecționat gardul de fier din faţa bisericii de maestrul Pavel Ioana din Bozovici.
În anul 1951, la 8 septembrie, biserica a fost sfinţită de dr. V. Lazarescu, mitropolit al Banatului. În 1975 pictura a fost spălată, iar în 2006 s-a curățat din nou şi s-au adăugat 10 icoane noi, de către pictorul Igor Isac din Oraviţa. În anul 2007 s-a schimbat tabla veche de pe acoperișul bisericii cu una nouă de tip lindab, iar în 2009 a fost renovat exteriorul.
Toate aceste lucrări au fost binecuvântate de PS Lucian în 2 vizite canonice, slujind Sfânta Liturghie şi Vecernia cu Litie. Anul trecut s-a achiziţionat un clopot nou, deoarece unul din cele 3 existente era spart.
Casa parohială este construită în 1950. De mai multe ori s-a renovat, păstrându-se în condiţii bune; i s-a reparat acoperişul în anul 2012, făcându-se anexe noi în 2013. Pe raza localităţii sunt 6 troițe; se iese la ele , în procesiune, cu diferite ocazii.
Biserică a fost pictată de D. Turcu în 1832 şi de Bartolomeu Delliomini din Caransebeș în 1910 (iconostasul), iar partea decorativă din lemn a fost executată de către Dimitrie Simionovici din Oraviţa, preot-paroh fiind Ilie Imbrescu; tot atunci iconostasul, tronurile şi jilţurile au fost lucrate de către sculptorii Ion şi Aurel Cotârlă din Oraviţa.
Din matricolele existente, sunt cunoscuți preoții parohi: Iacob Popovici (1770-1775), Andrei Câmpianu (1794-1832), Ilie Bădescu (1832-1841) Adam Goanţă (1841-1842), Ştefan Câmpianu (1842-1866),Nicolae Câmpianu (1866-1905), Ilie Imbrescu (1905-1915), Arsenie Golumba (1915-1916) Pavel Popescu (1917-1918), Nicolae Novacovici (1918-1920), Nicolae Bădin (1920-1962), împreună cu pr. Macu Cuzmanovici (1951-1954), Ioan Negrei (1963-1978), Iosif Berbentea (1978-1988), Gheorghe Bihoi (1988-2002), Stroiescu Ion ( 2002 – prezent) .
O şcoală primară e atestată deja la 1774. Corul bărbătesc este înființat în anul 1902 sub bagheta preotului Ilie Imbrescu, participând în 1906 la Concursul coral desfășurat la Arenele Romane din București. La această manifestare corului din Dalboșeț i se decernează DIPLOMA DE ONOARE CU MEDALIA DE AUR , iar dirijorului Diploma Specială.
Înființarea în trecut a Casinei Române, a Reuniunii de Cetire și Cântări a Corului bisericesc, iar apoi a fanfarei și a altor formațiuni constituie mărturii ale vocației cultural – artistice a locuitorilor acestor meleaguri. La marile sărbători, se oferă familiilor sărace pachete cu alimente iar copiilor pungi cu dulciuri.
Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstiri din țară; există un grup de cateheză format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Romane şi Organizației World Vision Romania „Hristos împărtășit copiilor”. Am avut 3 copii care au mers în excursie prin Patriarhie la Mănăstirea Caraiman, iar apoi am avut proiectul „Alege şcoala”. Participăm la diferite simpozioane la care suntem invitați.