Adresa bisericii: 327160 Coronini, nr. 360 (ridicată în anul 1895)
Adresa casei parohiale: 327160 Coronini, nr. 372
Paroh: Pr. iconom stavrofor MIHAI IENEA
N: 25.06.1959 – Pătaş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1983.
Preot la Coronini din anul 1983.
Tel.: 0799433321;
Email: parohiacoronini@yahoo.com
Localitatea este situată în Clisura Dunării, aproape de malurile fluviului, într-o zonă pitorească.
Complexul arheologic deschis de către cercetătorii Ilie Uzum și Matei Ștefan în partea de est a localității, în locul denumit de localnici Culă, la o distanță de 150-200 m de ruinele unui fort medieval din sec. XIII, a scos în evidență o serie de elemente ale unei civilizații din perioada preromană și postromană. În plus, au apărut urme de locuire datate în sec. VII-IX. În anii 1641-1646 au migrat primii români din Oltenia, numiţi de cei din Banat „bufeni“. Totuşi aşezarea e atestată documentar mai târziu, la 1850.
Numele comunei Coronini vine de la contele italian Giovanni Coronini, guvernatorul acestei regiuni în anii 1851-1859. Localitatea este cunoscută și sub denumirea de Pescari. De la început a fost o așezare pur românească, cu o populație activă și hotărâtă să înfrunte vitregiile vremurilor. Statisticile din trecut menționează localitatea Coronini ca fiind sub clasă, aceasta însemnând multă sărăcie. Condițiile vitrege de locuit, lipsa pământului agricol au fost un mare handicap în calea unei vieți acceptabile. Locuitorii erau obligați la munca grea a mineritului, cea mai importantă sursă în asigurarea existenței în acest ținut.
O biserică de lemn exista din 1809. Construcția bisericii cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a început în anul 1895. Biserica mai nou a trecut prin ample intervenţii, refăcându-se acoperișul, operându-se tencuirea interioară și exterioară în întregime și fiind repictată în tehnica frescă de către Ioan Cosma din Timișoara. Preasfinţitul Episcop Laurenţiu Streza a târnosit-o la data de 27 septembrie 1997. Tot în această perioadă, cu ocazia sfințirii, s-a făcut mobilier nou din lemn de brad, de către tâmplarul Ioan Timiș din Maramureş.
În 21 octombrie 2012, după ce exteriorul bisericii a suferit serioase lucrări de înfrumusețare, a fost resfințit de către Preasfințitul Părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului.
Casa parohială este așezată lângă șoseaua națională DN 57. S-a zidit din piatră moale și cărămidă în anul 1858; este compusă din trei camere și dependințe.
Biserica are formă de corabie, un singur turn, materialele de construcţie folosite fiind cărămida și piatra moale; bolta este 
semicilindrică din scândură, pardoseala din gresie, iconostasul din zid, turnul din cărămidă acoperit cu tablă galvanizată. Biserica are dimensiunile de 15,30 x 8,15 m; în clopotnița bisericii sălășluiesc trei clopote cumpărate și ele tot cu contribuția credincioșilor.
Biserica la început a fost pictată de către părintele Silviu Boroancă, în tehnica ulei, fiind sfințită de către Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, la data de 5 octombrie 1969, însă, odată cu trecerea timpului din cauza apei infiltrată prin acoperișul de șindrilă pe care îl avea biserica, pictura s-a degradat. A fost repictată – cum s-a mai spus – de către pictorul bisericesc Ioan Cosma din Timișoara, prin contribuția credincioșilor.