Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” Ilidia – ridicată în anul 1797
categ. III rural B; 50 familii cu 86 credincioşi
Adresa: 327076 Ilidia nr. 24, comuna Ciclova Română
Adresa casei parohiale: 327076 Ilidia nr. 22, comuna Ciclova Română
Paroh: Pr. iconom stavrofor TITEL CĂTĂLIN ADRIAN BOBOC
N: 26.09.1978 – Covasna, jud. Covasna.
Hirotonit în anul 2009.
Preot la Ilidia din anul 2009.
Tel.: 0749462457
Email: adriantcboboc@yahoo.com
Localitatea Ilidia este așezată în sud – vestul României și al județului Caraș Severin, de-a lungul pârâului Vecinic, între dealurile Cucuiova, Cetate, Tâlva, Oblița și Otor. Ca vecini are la nord localitatea Ciclova Română, la sud satul Socolari, la nord-vest comuna Răcășdia, la sud-vest satul Macoviște și la est Munții Aninei. Se află la o distanţă de 8 km sud de Oraviţa.
Ilidia este atestată documentar în anul 1223, printr-un act emis de Cancelaria papală din Lateran (Roma) la 30 martie: prin acest act se confirmă că Margareta, fosta împărăteasă a Constantinopolului, este proprietara moșiei din Ilidia, fiind probabil încă de pe atunci o așezare destul de importantă. Denumirea sub care apare satul Ilidia în acest document este Elyad.
Săpăturile arheologice efectuate între anii 1969-1980 pe dealurile Cetate şi Obliţa au scos la lumină o serie de dovezi referitoare la existenţa localităţii în secolele XI-XIII d. Hr. La Cetate s-a descoperit fundaţia unei biserici – posibil ortodoxă – ridicată în secolul XIV, cu un mormânt în interiorul ei, în care s-a găsit o monedă (obolul lui Charon). Au mai fost dezvelite încă 58 de morminte în cimitirul din jurul bisericii. În interiorul lor au fost găsite şi inventariate mai multe obiecte ca: nasturi din bronz, cercei din bronz şi din fir, cataramă din fier, inele din bronz. Pe dealul Obliţa a fost identificată o biserică rotondă cu plan circular, cu o absidă pentru altar. Au mai fost găsite fundaţiile unui castel, cu un plan dreptunghiular, cu dimensiunile de 32 x 16,5 m și cu 5 încăperi dreptunghiulare.
În Primul Război Mondial din Ilidia au murit în total 3 sergenţi, 1 caporal şi 24 soldaţi. În amintirea lor, în 1936, s-a ridicat un monument din marmoră pe care este săpat numele fiecăruia. În războiul din 1941-1945, din Ilidia şi-au dat viaţat un sublocotenent şi 11 soldaţi.
În sat a existat o biserică veche de lemn, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, ridicată în 1735. În locul acesteia a fost zidită în anul 
1792 biserica actuală, cu acelaşi hram, care în 1797, la 26 mai, a fost sfinţită de episcopul Iosif Ioanovici Şacabent. Nistor și Iosif Bosioc din Berliște în anul 1904 sculptează interiorul bisericii. Biserica a fost zidită de zidari locali iar gardul ce o împrejmuiește a fost făcut din piatră tare cioplită și fier forjat, de covacii din Ilidia „cu spesele lui Iosif Catina”. Tâmpla a fost executată de tâmplarii satului.
În perioada 2012-2013 s-au executat următoarele lucrări: s-a reparat şi vopsit tabla de pe acoperiş; s-au reparat şi schimbat şolocaturile la turla bisericii; zidurile au fost reparate şi zugrăvite; s-a reparat și paratrăsnetul; a fost montat un sistem de supraveghere; stranele şi mobilierul au fost revopsite etc.
Biserica este construită în stil baroc, cu dimensiunile de 24,10 x 7 m, din piatră și cărămidă, bolta din cărămidă, iconostasul de lemn sculptat și aurit, pardoseala din lespezi de piatră albă austriacă; turnul din cărămidă este acoperit cu tablă. Biserica este pe lista monumentelor istorice începând cu anul 1964.
Prima pictură a fost făcută în 1826. Pictura actuală murală, în ulei, a fost realizată în 1904-1905 de Ioan Zaicu, păstrându-se în condiţii bune. Iconostasul de factură barocă are icoanele pictate în ulei pe pânză și aplicate pe lemn, ușile împărătești și diaconești au icoanele pictate în tempera pe lemn; icoana „Maica Domnului” de la tronul Maicii Domnului și icoana „Sf. Nicolae” de la tronul arhieresc sunt pictate în ulei pe pânză. Chivotul a fost realizat tot de pictorul academic I. Zaicu. Restaurări ale picturii au fost efectuate de Nicolae Popovici în 1934 și de Anastase Demian în 1986. În biserică sunt două icoane pictate în ulei pe tablă: „Sfânta Treime” și „Sf. Ioan Botezătorul”.