32. Parohia Potoc cu filia Socolari

Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

Paroh: Pr. iconom stavrofor IOSIF DANIEL ALDESCU

N: 18.05.1987 – Bozovici, jud. Caraș-Severin.
Hirotonit în anul 2011.
Preot la Potoc din anul 2011.

Tel.: 0763634765;
E-mail: aldescudaniel@yahoo.com

Parohia este situată în satul Potoc, comuna Sasca  Montană, județul Caraș-Severin. Aşezat într-o zonă de interferenţă a câmpiei cu dealul, satul Potoc, este poziţionat la o distanţă de aproximativ 20 km de oraşul Oraviţa.Toponimic denumirea de Potoc s-ar trage din sârbescul potok (pârâu, apă repede). În secolul al XIX-lea au fost găsite, în Potoc, 20 de monede greceşti, din bronz, bine păstrate, o mare cantitate de tetradrahme, asemănătoare celor din Oraviţa, precum şi monede din timpul lui Vespasian şi Titus. Fragmentele de ceramică cenuşie, fragmente de râşniţă ca şi urmele unei aşezări databile în secolul III-IV e.n, la confluenţa pârâului Râtul Mare şi Vicinic, dovedesc şi aici o existenţă continuă încă din preistorie.

Documentar, în anul 1367, moşia Potoc este amintită ca posesiunea regală Pathaky şi se afla în hotar cu Zagarianul (sat dispărut), în vecinătatea râului Nera şi a pârâului Bei.

Biserica parohială din Potoc are o istorie îndelungată, ca de altfel şi celelalte biserici din zonă. Biserica veche a fost zidită în 1756 (când a primit un antimis) şi reclădită în perioada anilor 1904-1906. Încă din perioada Primului Război Mondial, parohia Potoc s-a confruntat cu fenomenul de părăsire a Bisericii străbune şi trecerea credincioşilor ortodocşi spre cultele neoprotestante. Acest fenomen a însemnat încă de la început o piatră de încercare pentru toţi preoţii care au slujit în această parohie. Ca urmare a acestui fapt, în ziua de 30 august 1928, 28 de preoţi din Protopopiatul Biserica Albă s-au adunat aici sub directa îndrumare a episcopului Iosif-Traian Badescu pentru a discuta amploarea fenomenului sectar. Referatele prezentate de protopopul Alexandru Munteanu, Pr. Ştefan Otonoga din Iam,   Pr. Cornel Panciova din Iam şi învăţătorul Toma Rădulea din Socolari, au avut ca scop tocmai îndreptarea situaţiei existente. În acelaşi scop s-a petrecut şi vizita episcopului Vasile Lăzărescu din anul 1936, când atât Parohia Potoc, cât şi Parohia învecinată Socolari, au fost întărite în cuget şi credinţă. Până în anul 1955, cele două sate au funcţionat ca unităţi parohiale distincte, iar după această dată Socolariul devine filie la parohia Potoc.

Biserica este în formă de navă; are o lungime de 24 m, o lăţime de 8 m și o înălțime de 7,85 m; e construită din piatră și cărămidă, iconostasul de zid, pardoseala de gresie, turnul de cărămidă, acoperit ca și biserica cu tablă galvanizată.

Prima pictură a bisericii s-a efectuat de către unul din ucenicii lui Filip Matei (nume necunoscut) în anul1908, paroh fiind Pr. Nicolae Popoviciu. Ultimele lucrări efectuate la pictură au fost consemnate și în pisanie: [PISANIE]În anii Domnului 2008-2009 această sfântă biserică cu hramul „Înălțarea Domnului” s-a împodobit cu pictură în zilele Preasfințitului LUCIAN, Episcopul Caransebeșului, protopop Văran Ion, preot paroh Vâlcu Andrei Teofil. Pictura s-a făcut de mâna lui Mihai Bofan cu cheltuiala credincioșilor, Consiliului Județean Caraș- Severin, fam. Gheorghe Secășan, fam. dr. Iosif Secășan, fam. dr. Dumitru Secășan, fam. Zarcula Marius. Târnosită în anul mântuirii 2011, februarie 27.

Filia Socolari

Filia este situată în satul Socolari din comuna Ciclova Română. Aşezat între dealurile Oraviţei (la 12 km de oraş), mărginit în partea estică de Munţii Aninei, satul Socolari se învecinează la nord cu Ilidia şi Ciclova-Română, la sud cu Potocul şi Slatina-Nera, la vest cu Răcăjdia, Ciuchici şi Macovişte. Toponimia aşezării se leagă de un antroponim Şoimaru (personajul popular circulă în poveştile locale) ori de Sokola, Zakolar (alte denumiri vechi) sau provine din sârbescul sokol (şoim). Deşi arheologia a identificat urmele unei aşezări din sec. VIII-IX satul este atestat documentar abia în 1363.

Despre Socolari, ca localitate minieră, se aminteşte în cele 28 de hărţi ale inginerului miner şi topograf Christian Anich, în 1771-1772, anume mina de lângă Socolari, din care se exploatase cu bune rezultate timp de 17 ani. În 1772, Socolariul este consemnat cu 88 de familii de români şi cu 2006 jugăre de pământ, în 1776 se înregistrează 87 de case. În secolul al XVIII-lea, Socolariul este proprietate erarială, iar în 1855 trece în proprietatea STEG-ului. La recensământul din 1890, există deja 284 de case cu 1.378 de locuitori. Creşterea maximă a populaţiei o înregistrează anul 1900, cu 1.443 de locuitori şi peste 300 de case. În 1930, populaţia în descreştere ajunge la 1.221 locuitori. După nici un veac, numărul caselor cu greu mai numără 200, din care nelocuite sunt mai mult de jumătate.

În tradiţia locului, denumirea localităţii derivă de la planta magică soc care abundă în preajma aşezării, alături de mulţimea olarilor care existau odinioară în sat. Ocupaţia de bază a sătenilor a fost creşterea animalelor şi pomicultura. O îndeletnicire veche a fost, în sat, olăritul. Ce caracterizează satul este arhitectura din piatră, unde casele sunt foarte înalte, cu aspect de cetate, cele mai multe înconjurate de ziduri masive de piatră. În localitate este ridicat un monument dedicat eroilor satului Socolari, care au luptat în cele două războaie mondiale.

Înainte de 1794, în partea de sus, pe Valea Satului, unde se presupune că ar fi fost vechea vatră, a existat o biserică. Pe actualul loc, se zideşte biserica cu hramul Sfinţii Petru şi Pavel în anii 1910- 1920, așa cum ne arată și textul pisaniei. S-a zidit această sfântă biserică cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” între anii 1914-1920 de vrednicul preot Valeriu Nedici, episcop al Caransebeșului fiind dr. Elie Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În anul Domnului 2000-2001 acest sfânt locaș a fost împodobit cu pictură în stil bizantin de pictorul Mihai Bofan din Oravița, parohi fiind PC. pr. Traian Mihailovici și PC. pr. Ianchiș Călin Vasile, la protopopiatul Oravița fiind protopop P.O. pr. Ion Văran. Lucrarea de pictură din această sfântă biserică a fost binecuvântată de întâistătătorul Episcopiei Caransebeșului și locțiitor de Vârșeț † Preasfinția sa dr. Laurențiu Streza”. Pe peretele exterior de miazănoapte al bisericii este montată în zid o placă de piatră de formă pătrată, pe care este reprezentat un basorelief cu două cruci precum și o datare istorică, anul 1761, cel mai probabil o părticică de istorie provenită de la vechea biserică a parohiei. De asemenea se amintește faptul că actuala biserică a fost renovată în anul 1947.

Începând cu anul 1955 Parohia Socolari nu mai este parohie de- sine- stătătoare, datorită situației economice, dar și scăderii populației. Astfel Parohia Socolari devine filie la Parohia Potoc până în anul 2015, luna februarie, când redevine parohie de-sine- stătătoare.

Biserica din Socolari cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” s-a construit din piatră (20 x 7,40 x 7 m), fiind unicat în cuprinsul eparhiei Caransebeșului. Are cinci abside cu iconostas de zid, bolta semicilindrică din lemn acoperit cu un strat de tencuială, turnul din cărămidă, acoperit cu tablă galvanizată. Ușile de la intrare sunt din lemn masiv cu reprezentații religioase – icoane ale sfinților – atât în interior cât și în exterior; au fost donate de familia Irimia Ion, Ruxandra și Florina  în anul 2005. Ușile împărătești și diaconești au fost înlocuite cu altele noi.

În lăcașul de cult se păstrează câteva icoane pe pânză, având diferite dimensiuni cum ar fi: icoana „Maicii Domnului” de la tronul Maicii Domnului, „Sfânta Treime”, „Sfântul Ioan Botezătorul”, „Sfântul Nicolae”, icoane pictate de pictorul Nicolae Hașca în anul 1875. Patina timpului și-a pus amprenta și asupra picturii care a dus la strângerea fondului bănesc pentru refacerea integrală în perioada 2000-2001, pictor executant fiind Mihai Bofan așa cum arată şi pisania.