33. Parohia Răcăşdia  Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

33. Parohia Răcăşdia

,

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – ridicată în anul 1778
categ. I rural A; 340 familii cu 1095 credincioşi

Adresa bisericii: 327315 Răcăşdia, nr. 379
Adresa casei parohiale: 327315 Răcăşdia, nr. 380 B

 


Paroh: Pr. iconom stavrofor GHEORGHE ŢIBULEAC

N: 19.08.1980 – Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2002.
Preot la Răcăşdia din anul 2010.

Tel.: 0762630417;
Email: parohiaracasdia@yahoo.com

 

 

La o distanţa de 7 km de  Oraviţa, pe şoseaua Oraviţa-Moldova Nouă, se găseşte pitoreasca localitate Răcăşdia, centru de comună ce are în componenţa sa şi satul Vrăniuţ. Bătrânii istorisesc că, la început, ar fi venit din România aici 7 familii de păstori, numite şi până astăzi cu patronimele de pe atunci: Imbri, Cheva, Rambu, Pela, Goian, Negovan şi Penţa. Alţii povestesc că așezarea ar fi formată din coloniştii împăratului Traian. Arheologia a descoperit, totuşi, urmele unei aşezări daco-romane, datată în sec. III-IV.

Prima menţiune scrisă despre Răcăşdia apare în anul 1440 într-un act de împroprietărire, cu stipularea: „Nobili de Ciorna, de Dănsuș și  Bizere, iau asupra lor, supt regele Albert, cetățile amenințate și primesc pentru aceasta o donație de pământuri în Banatul occidental (și la Răcășdia)“.

Altă menţiune aflăm în Conscripţia lui Marsigli din anii 1690-1700, unde localitatea apare sub denumirea de Racasdia şi cu 125 de case, cu mult peste media altor localităţi cărăşene. Ritmul de dezvoltare a comunei este confirmat şi în următorii ani, astfel că în anul 1803 apare cu 373 de case, în anul 1876 cu 567 de case , în 1892 are 632 de gospodării, iar în anul 1922 apare cu 800 de case locuite. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcășdia se ridică la 1.976 de locuitori, nu permanenţi, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.180 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (71,71%), cu o minoritate de rromi (22,22%). Pentru 5,52% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

A existat o biserică veche din lemn construită în anul 1733. Actuala biserică este construită din piatră şi cărămidă, pardoseala din dale de piatră, iconostasul din lemn sculptat de Gheorghe Cotârlă din Oraviţa.

În ultimii ani s-au efectuat mai multe lucrări de renovare: s-a realizat instalaţia de încălzire (2009), s-a refăcut în întregime reţeaua de curent electric (2011), s-au schimbat vechile ferestre şi uşi (2010), s-a dotat sf. locaș cu instalaţie de sonorizare (2011), s-a  restaurat  pictura  (2011)   (păstrându-se cea veche, doar culorile de fond s-au mai deschis prin mâna pictorului restaurator Igor Isac), s-a zidit o nouă masă a Sf. Altar placată cu marmură (2012), s-a dotat biserica cu noi veşminte liturgice şi obiecte de cult. Toate acestea s-au făcut cu ajutorul autorităţilor locale, dar mai ales prin bunăvoinţa credincioşilor. Sf. lăcaş s-a târnosit în 2012 prin PS. Sa Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.

Între anii 1925-1951, la Răcăşdia funcţionează sediul oficiului protopopesc din Biserica Albă, condus de următorii protopopi: dr. Alexandru Munteanu (1925-1929), Ioan Gropşian –administrator (1930-1934), Iancu Berlogea – administrator (1934-1936), Ioan Orăviţan (1937-1950) şi Ioan Oprean (1950-1951). Între evenimentele speciale petrecute la Răcăşdia amintim: vizita din anul 1933 a regelui Carol al II-lea, însoţit de prinţul Mihai; vizitele arhiereşti din anii 1935 – Dr. Vasile Lazarescu, Episcopul Caransebeşului, 1967 – Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului; 1998 – PS. Dr. Laurenţiu Streza, Episcopul Caransebeşului; 2010 şi 2012 – PS Lucian, Episcopul Caransebeşului.

Actuala biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil baroc între anii 1770-1778, fiind sfinţită de episcopul Vichentie Popovici la data de 15 decembrie 1778. Are următoarele dimensiuni: 25 x 8,10 m.

În 1803 a fost pictat iconostasul, apoi în 1903 biserica este pictată de Filip Matei, restaurată tot de el în 1927; restaurări de pictură s-au efectuat şi în anii 1955, când a fost restaurată picura iconostasului de Iulian Toader, şi în 1967 cînd Ion Minulescu a restaurat pictura din biserică. Din pictura executată de Filip Matei se păstrează iconografia pereţilor laterali şi podoaba iconostasului. În spatele stranelor, pe ambele laturi ale bisericii sunt 26 icoane (ulei pe lemn), iar pe spătarele scaunelor preoteselor sunt icoanele „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil” din sec. XIX. La tronul arhieresc este pictat portretul Sf. Ierarh Andrei Şaguna.