Adresa bisericii: 327335 Sicheviţa, nr. 204
Adresa casei parohiale: 327335 Sicheviţa, nr. 428
Paroh: Pr. sachelar DANIEL-CONSTANTIN NISTORANN: 11.05.1981 – Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2007.
Paroh la Gornea din anul 2007.
Tel.: 0745419112;
Email: pr.danielnistoran@gmail.com
Comuna Sicheviţa este aşezată pe frumoasa vale a Cameniţei, fiind una din marile comune ale văii Dunării, fluviul formând de fapt graniţa de sud a comunei pe o distanţă de 16 km, între râul Alibeg şi Ogaşul Ierii. În partea de est, comuna se învecinează cu comuna Berzasca – satul Liubcova, în nord cu comunele Şopotul Nou şi Gârnic, iar în partea de vest se învecinează cu oraşul Moldova Nouă şi satul Coronini, hotarul fiind marcat de pârâul Vranovăţ.
Prima vatră a comunei a fost situată la 8 km de actuala aşezare, la locul numit ,,Cracul cu Morminţi”, iar a doua la ,,Cracul Lat” şi al treilea loc la confluenţa văilor Cameniţa cu Valea Sicheviţei, unde a rămas până astăzi.
Cea dintâi denumire a comunei a fost Sălăştiuţ, apoi Satoviţa, denumirea actuală venind de la valea cu acelaşi nume – Sicheviţa – care străbate aşezarea.
Atestată documentar în 1363, localitatea va fi menţionată și în anii următori; la mijlocul secolului al XVIII- lea o parte a populaţiei satului s-a stabilit în alte locuri, din imediata apropiere, dând astfel configuraţia actuală a comunei cu cele 17 cătune: Brestelnic, Cămeniţa, Cârşia, Cracul Almăj, Cruşoviţa, Curmătura, Frăsiniş, Liuborajdia, Lucacevăţ, Martinovăţ, Ogaşul Podului, Streniac, Zănou, Zăsloane, Valea Oraviţa, Valea Ravensca, Valea Sicheviţa şi satul Gornea.
Localitatea apare consemnată şi pe hărţile şi planurile topografice din anii 1690, 1700, 1723, 1761, 1791 etc. cu numele de azi, cu menţiunea că locuitorii ,,toţi români” se ocupau în principal cu creşterea animalelor, agricultura, lucrul la pădure, mineritul, pescuitul etc.
În statistica bisericească din anul 1749, se aminteşte faptul că localitatea avea 76 de case. În partea de sus a satului, la locul numit Irezne, a fost sat de unguri, colonizaţi de regii maghiari pentru a apăra graniţa ţării. În apropierea bisericii lor s-a găsit o piatră funerară a unui voievod, cu iniţialele ,,M. VOIEVOD”. Este posibil ca biserica ungurilor de la Sicheviţa, unde probabil era şi sediul voievodului care se găseşte înmormântat aici, să fie o biserică medievală.
În 1774 localitatea a fost încadrată în Regimentul de Graniţă valaho-iliric, fiecare locuitor primind în anul 1777 o suprafaţă de 750 stânjeni, pământ pentru loc de casă, aceasta fiind perioada când s-a şi început construirea de case propriu-zise cu gospodării corespunzătoare, conform normelor prevăzute pentru casele militarizate. În 1791 localitatea avea 663 gospodării, iar în 1897 avea 380 gospodării. Astăzi localitatea Sicheviţa are 1100 de credincioşi ortodocşi.
Din tradiţia populară reiese că vizavi de actuala biserică ar fi fost o veche biserică de lemn din 1756. Actualul locaş de închinare a fost construit între anii 1835-1836 în vremea episcopului Iosif Raiacici (1834-1842), viitor mitropolit la Carloviț, care însă n-a sfinţit-o. Abia în 1938, la 6 august, locaşul a fost sfinţit de către Episcopul Dr. Vasile Lazarescu, preot paroh fiind Vasile Cuzmanovici. [PISANIA] Pisania se găsește pe peretele de N, între naos și pronaos, textul ei fiind următorul: „Această sf. biserică s-a construit în anii 1835-1836, dar nu a fost pictată. Cu vrerea Bunului Dumnezeu și a preaînchinatei Sf. Treimi, hramul acestei sf. biserici, în anul Domnului 2002 s-a pictat această sfîntă biserică prin sârguința și toată cheltuiala credincioșilor din Sichevița de mâna pictorului Mihai Bofan din Oravița, în zilele P.S. Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului,fiind protopop Ioan Văran, preot paroh Dorin Nistoran, epitropi Cuzmanovici Ioan, Popovici Vichentie. S-a sfințit în anul 2003, 03 noiembrie”.
Construcţia bisericii este în stilul baroc. Forma este de navă, împărţită în naos, pronaos şi altar. Mai are în plus un pridvor pe partea de vest. Absida altarului este în formă de semicerc. Are un turn cu două clopote și patru ferestre, ceasul cu patru cadrane fiind situat deasupra pridvorului. Dimensiuni: L – 25,5 m, l – 7,4 m, deschiderea cea mai mare fiind în altar, h – 15 m în vârful crucii de pe turn. Biserica este construită din cărămidă, fundația e de piatră, iar turnul acoperit cu tablă; restul bisericii este acoperit cu țiglă. Câteva înfăptuiri, mai însemnate, de menţionat: reparaţii în urma inundaţiilor (1910), lucrări de renovare (1929), cumpărare ceasornic la turnul bisericii (1943), legarea bisericii cu centură de fier pentru consolidarea zidurilor (1945-1946), reparaţii turn (1961), tencuire exterioară a bisericii( 1973-1974), schimbarea acoperişului bisericii (2000-2001), înlocuirea ferestrelor (2002), a celor două uşi de la intrare (2004), precum și a tablei de pe turn (2007), introducerea încălzirii centrale în sf. locaș (2008). Biserica a fost pictată prima dată în anul 1910 de pictorul Ioan Putnic din Biserica Albă. În anul 2002 se pictează din nou de către Mihai Bofan din Oraviţa. A fost sfinţită în data de 3 noiembrie 2002 de către ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, fost Episcop al Caransebeşului.