42. Parohia Vrani cu filia Ciortea

Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

Paroh: Pr. ADRIAN-COSMIN SPOREA

N: 12.07.1977 – Oravița, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2022.
Preot la Vrani din anul 2022.

Satul cu numele de Vrani, îl întâlnim în istorie, prima dată la anul 1402. După unii lingvişti numele de Vrani derivă de la slavonescul „vrana”, adică cioară. Actuala așezare a satului este de formă dreptunghiulară pe direcția est-vest, străbătută de șoseaua județeană Greoni-Milcoveni, cu ramificații spre Iertof și Ciortea. Până la sfârșitul secolului XVIII, gospodăriile erau așezate răzleț, fie în mici grupuri de case, fie izolate individual. Comuna Vrani este așezată în apropierea malului stâng al râului Caraș, la confluența cu pârâul Ciclova.

În localitate existase o biserică de lemn, ctitorită în 1741. Biserica actuală cu hramul ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” s-a zidit între 1802 și 1808. Vreme de 76 de ani de la spălarea picturii, interiorului nu i s-a mai dat nicio îngrijire până în 1927, încât pereții erau plini cu un strat de praf și fum care acopereau pictura. Preotul Nicolae Balmez, în repetate rânduri a încercat refacerea interiorului, dar fără rezultat, căci trasarea graniței româno-iugoslavă a tăiat calea către cele 2 orașe, Biserica Alba și Vârșeț; astfel satul a căzut într-un declin economic îngrijorător. Învățătorul Mihai Anca și câțiva credincioși rezolvă problema financiară a picturii; el propune să fie demolat iconostasul din piatră și să fie înlocuit cu unul din lemn sculptat. Lucrarea a început la sfârșitul lunii iulie 1927. Deoarece biserica era acoperită cu șindră, comitetul (consiliul) parohiei propune modificarea acoperișului pentru a-l acoperi cu alamă. Prima lucrare a acoperișului a început în 1886, fiind dată arhitectului Adrian Diaconul din Bocșa Montană. În anul 1896, după 10 ani de zile acoperișul bisericii a trebuit refăcut. În  1879 se reface turnul bisericii. Lucrările turnului se termină în 20 iunie 1880. În anul 1936 se constată că s-a infiltrat apă de ploaie pe lângă cruce și a putrezit suportul de lemn, iar odată cu reparația lemnăriei se face și zugrăveala exterioară a bisericii. Clopotele bisericii, în număr de trei, sunt procurate în 1809. În timpul Primului Război Mondial, autoritățile maghiare au dispus ridicarea a două clopote de la biserică pentru a fi topite și transformate în materiale de război; biserica rămâne cu un singur clopot, urmând ca în 1925 să se cumpere două clopote în locul celor 2 confiscate. Biserica este construită din piatră și din lemn.

Pictura a fost încredințată în 1811 pictorului Nistor Bogdanovici. Pictorul nu a terminat lucrarea din cauza unui accident mortal. În anul 1823 se încredințează pictura ușilor împărătești pictorului Ianculovici (recte: Iancu, român) din Vârșeț. Lucrarea picturii reîncepe  în 1827 de către pictorul Matei Popovici și se termină în 1829. Sfințirea bisericii se săvârșește în 30 iunie 1844, de către episcopul Ștefan Popovici din Vârșeț. În 1850-1851 pictura a fost spălată de pictorul Matei Popovici din Oravița. O nouă intervenţie, în anii 1927-1928, prin pictorul Nicolae Popovici din Grădinari. Pictura nu prezintă vreo deosebită valoare artistică, dar arată o perfectă armonie cromatică.

Filia ,,Învierea Domnului” –  Ciortea

Satul Ciortea este unul dintre cele mai vechi sate din Banat. În Atlasul istoric editat de către Academia Română, satul Ciortea apare în documente încă din secolul al XIII-lea. Din  secolul XIV-lea avem informații despre cnejii din Ciortea. Astfel, în anul 1354 între cnejii de Ciortea, conform documentului, apar certuri pentru împărțirea averii. Din documentele vremii aflăm că acești cneji aveau patru moșii. Tot din documentele vremii reiese că în Ciortea ar fi fost o podgorie. Trebuie amintit că acești cneji de Ciortea au fost înrudiți cu vestitul cneaz din Banat, pe nume  Baciu. Întemeietorul familiei Ciortea este Iacob de Ciortea. Se mai cunosc și Nicolae, fiul lui Iacob de Ciortea cu fii săi: Ioan, Matei și Caterina de Guluez care s-a căsătorit cu fiul lui Dominic de Guluez, fiul cneazului Baciu. În documente Ciortea apare sub  numele de Chorta, Churtha, Chorto. E foarte probabil ca satul să se fi numit Cioarda, iar ungurii i-au zis Csorda (Ciorda). În 1717, când austriecii îi alungă pe turci, are loc un recensământ al localităţilor existente pe teritoriul Banatului şi cu această ocazie este menţionată din nou localitatea, pe care austriecii o trec cu numele Schorda şi despre care spun că avea 11 case. În 1819 localitatea intră în posesia contelui Bissingen.

Prima biserică construită în Ciortea este anterioară anului 1756. Cea de a doua biserică este construită în anul 1907. A fost antesfințită de către protopopul George Dragomir al Bisericii Albe, în august 1912 și târnosită de Preasfințitul Lucian al Caransebeșului în 25 mai 2009.

Biserica este construită în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă; turnul din cărămidă este acoperit cu tablă galvanizată, iconostasul este de zid în partea inferioară, iar în partea superioară din lemn, pardoseala din gresie. Are dimensiunile: 19 x 6,50 x 7,40 m. A fost pictată de către pictorul Filip Matei din Bocșa Vasiova, în anul 1912, și restaurată în 1958 de Matei Kercsov și în 2008 de Igor Isac.