Adresa bisericii: 327316 Vrăniuţ, nr. 121, comuna Răcăşdia
Adresa casei parohiale: 327316 Vrăniuţ nr. 260, comuna Răcăşdia
Paroh: Pr. ION ROȘCA
N: 02. 03. 1985 – Bozovici, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2018
La doar 12 km de oraşul Oraviţa şi la 7 km de Răcăşdia, centrul comunei de care aparţine administrativ, parohia Vrăniuţ, cu hramul
„Naşterea Maicii Domnului”, este o aşezare cu oameni gospodari şi ataşaţi credinţei străbune.
Localitatea este atestată documentar întâia oară în 1569, apoi în 1690-1700. Conscripţia din anul 1717 aminteşte localitatea Vrăniuţ cu doar 40 de case. În 1935 erau 1598 locuitori, în 1992, 494 locuitori, din care credincioși ortodocși 397, în 2002, erau 443 locuitori, din care: 409 ortodocși, 28 baptiști, 2 romano-catolic. Din păcate după 1989, numărul locuitorilor a scăzut foarte mult şi pe an ce trece satul devine tot mai pustiu.
Biserica din Vrăniuţ s-a zidit în jurul anului 1794; a fost sfinţită de episcopul Iosif Ioanovici Şakabent, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.
Biserica parohială actuală cu dimensiunile: 23,30 x 7,70 x 6,50 m, a fost construită – cum s-a anticipat – în 1794, în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă de cupru; iconostasul e de zid, bolta din cărămidă, pardoseala din piatră.
Biserica a fost pictată (pe panouri) în 1809, apoi repictată de Gheorghe Putnic din Biserica Albă (Serbia) în anul 1894 și restaurată de Mihai Peteu în 1958. Restaurarea recentă a picturii s-a făcut de către pictorul Igor Isac în anul 1998.
Biserica a fost reparată în 1915 când se pun contraforturi la absida altarului; acoperișul a fost refăcut în 1884. Iconostasul din secolul XVIII se află azi în colecţia de artă a Mitropoliei Banatului. În anii 1998-2000, biserica parohială a fost restaurată în întregime. Binecuvântarea lucrărilor s-a făcut de către PS Laurenţiu Streza Episcopul Caransebeşului. În 2009-2015 s-au executat lucrări de modernizare; astfel s-a introdus încălzirea centrală, s-a revizuit acoperişul, s-au montat geamuri noi atât în biserică (altar, naos, pronaos), cât şi în turn, s-a zugrăvit exteriorul şi s-a amenajat parcul din faţa bisericii.
S-au demarat şi lucrările de reamenajare a casei parohiale, aflată într-o stare avansată de degradare.
Filia „Înălțarea Domnului” – Iertof
Satul, aflat în proximitatea Ciortei, documentar apare la 1723. S-a întemeiat în preajma anului 1720 de către colonişti nemţi din Oraviţa care s-au aşezat nu tocmai unde e astăzi Iertoful, ci în stânga pârâului Ciclova, anume pe Dealul Viilor. În 1737, germanii se retrag la Oraviţa ca mineri; în locul lor sosesc românii din aşezările învecinate, stabilindu-şi casele la mică depărtare de vechea vatră germană. Aşa se naşte localitatea Iertof, stâlcire a toponimului Heuerdorf.
În 1839, Iertoful avea 399 ortodocşi, în 1851 – 605 suflete, în anul 1980 doar 281, în anul 2002 şi mai puţini, anume 138, ca azi să rămână numai 70.
Înainte de anul 1778 ortodocşi iertofeni aveau un locaş de închinare. Cel actual s-a ctitorit în anii 1884-1886, în stil baroc, din piatră şi cărămidă. A fost pictat de Filip Matei şi Gheorghe Putnic. Dimensiunile bisericii: 19,60 x 7,70 m.