44. Parohia Remetea-Pogănici

,

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” Remetea-Pogănici – ridicată în anul 1974
categ. III rural B; 49 familii cu 124 credincioşi


  • Adresa bisericii: 327203 Remetea-Pogănici nr. 114, comuna Fârliug

                         Adresa casei parohiale: 327203 Remetea-Pogănici nr. 113, comuna Fârliug
 

Paroh:  VASILE-FLORIN PREDESCU
N: 17.02.1966 – Lugoj, jud. Timiș
Hirotonit în anul 1994
Preot la Remetea-Pogănici din anul 2023
Tel.: 0728633292
Email: predescu.vasile.florin@yahoo.com



Satul Remetea-Pogănici se situează la o distanță de 37 de km față de Municipiul Reșița și la 20 de km față de Lugoj, pe malul drept al Pogănişului (râu de la care îşi trage şi numele), în apropiere fiind vârful Areniş (551 m). Cercetările arheologice, întreprinse de I. Stratan şi de alţi cercetători au scos la iveală o fortificaţie hallsttatiană. După cum arată preotul Petru Ştefănuţ, la marginea satului, pe platoul numit „Dealul Păscoane”, s-a aflat o aşezare omenească, înconjurată cu şanţuri de apărare, care a fost declarată monument istoric, sub numele de „Cetatea de Pământ”. Prima atestare documentară a localităţii este din secolul XIV-lea (1343). Mai este amintit în 1751; în 1757 avea 75 de case, în 1910, 659 locuitori și 104 case, în 1935, 591 locuitori și 115 case. În 1992, în sat erau 203 credincioși ortodocşi. În 2002, erau 232 locuitori, din care ortodocşi erau 206, baptiști 22, romano-catolici 4. Azi au mai rămas 145 ortodocşi.

În statistica din 15 ianuarie 1757 se precizează: „Biserică de lemn, cu hramul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, ridicată sub episcopul Isaia în anul 1742, pr. Iacob Popovici”. S-au făcut reparații la biserică în 1801-1802. În anul 1886 s-a acoperit biserica cu șindrilă, adusă din Caransebeș, iar în anul 1909 a fost acoperită cu tablă zincată. S-au păstrat picturi, obiecte de cult şi cărţi din secolele XVIII-XIX. Episcopul Vichentie Popovici al Vârşeţului şi Caransebeşului i-a dăruit un antimis în 1776. În anul 1900 preotul N. Știopoane declară cum că își donează banii comunei bisericești pe tot timpul cât el mai trăiește, pentru a se aduna fond ca să se poată zidi biserica, iar în acest scop comitetul hotărăște ca fiecare casă să doneze un forint începând cu acest an până la moartea preotului N. Știopoane. Biserica din deal era construită din piatră, pardosită cu cărămidă pătrată,cu  bolta în formă de semicerc și turnul ridicat din acoperiș. Iconostasul era făcut din cărămidă, iar partea din față a fost pictată pe pânză. Pictura a fost în ulei. Biserica fiind foarte veche și așezată pe coasta dealului, din cauza alunecărilor de teren, deplasându-se o parte din altar împreună cu terenul la vale, protopopul Lugojului Tr. Golumba la 15 octombrie 1950 împreună cu preotul F. Mămăligă au făcut referat la consiliul Arhiepiscopiei din Timișoara, ca să fie părăsită, având în vedere că a devenit un pericol. O vreme serviciile religioase au avut loc într-o capelă improvizată în casa parohială (construită în 1954).

Actuala biserică a fost construită între anii 1969-1974 prin osteneala pr. Petru Şefănuţ și a tuturor credincioșilor din acest sat. În 1974, a avut loc și târnosirea ei de către mitropolitul Nicolae Corneanu.

Biserica, în formă de cruce, cu turlă octogonală pe naos, cu lungimea de 19 m, lăţimea de 7 m, este construită din cărămidă, pe temelie de piatră, cu bolta din beton armat, iconostasul de zid; altarul este orientat spre nord. Acoperișul e din tablă galvanizată.

Biserica a fost pictată în 1974-1975 de pictorul  Dumitru Guriţă din Bucureşti.