Adresa casei parohiale: –
Paroh: Pr. iconom ION VELAN: 08.10.1986 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2013.
Preot la Sat Bătrân din anul 2015.
Tel.: 0749882618
Email: velaionut4@gmail.com
Satul numit Sat Bătrân, comuna Armeniș, este aşezat pe culoarul Timiş-Cerna la o distanţă de 66 km de municipiul Reşiţa, la 26 km de municipiul Caransebeş şi la 53 km de staţiunea turistică Băile Herculane. Satul este situat în centrul judeţului Caraş-Severin, cu dezvoltare pe axa E-V, având vecini comuna Teregova la S-V și în partea de nord satul SadovaVeche. În vechime, vatra Armenişului (atestat documentar la 1428) se găsea la cca 5 km spre N-E de cea actuală, în Satu Bătrân. Spre finele veacului XVIII, o parte din locuitori s-au stabilit pe malul Timişului înfiinţând prezenta aşezare Armeniş. După anul 1945, localnicii din Sat Bătrân şi-au schimbat vechile sălaşe cu case propriu-zise. Localitatea antică Gaganae din Tabula Peutingeriana, de precizat că ultimele cercetări topometrice au localizat-o în zona Sat Bătrân, comuna Armeniş. De adăugat că pe „Dealul bisericii“, înălţime izolată ce domină satul, au fost descoperite vestigiile unei construcţii din piatră legată cu mortar, cu dimensiunile 16 x 10 m.
Cu privire la existența bisericii, cronica parohiei menționează că locuitorii din Sat Bătrân erau nevoiți să parcurgă pe jos sau cu căruța, pe vreme bună sau rea, distanţa (dus-întors) până în comuna Armeniș, unde era o biserică cu un preot. Morții îi puneau în căruțe și îi duceau să-i îngroape în cimitirul din această comună. Preotul venea în Sat Bătrân numai de două ori pe an (de Ziua Crucii și în Ajunul Bobotezei ). În aceste condiții atât de grele, oamenii fără a fi ajutați de nimeni s-au străduit și au cumpărat în mijlocul satului un loc pentru cimitir unde să-și poată îngropa morții, pentru a nu fi nevoiți să-i ducă în altă parte. Marea majoritate a locuitorilor din Sat Bătrân nu au asistat niciodată la o Sfântă Liturghie.
Din dorința firească de a avea un preot și un duhovnic al lor, în anul 1980 o delegație de locuitori în frunte cu Mihai Dragomir de la nr. 44, merg peste deal la Sadova Nouă, o localitate apropiată, unde iau legătura cu protopopul pensionar Gheorghe Bihoi, care își petrecea împreună cu soția vara acolo, convingându-l să-i ajute la înființarea unei filiale bisericești a Parohiei Armeniş. Acesta acceptă și în data de 8 iunie 1980 se săvârșește în cimitirul din sat prima liturghie, la umbra unui măr, în asistența a peste 300 de credincioși. Totodată se alege un comitet format din fruntașii satului, care împreună cu preotul Gheorghe Bihoi purced a pune bazele unei filiale a Parohiei Armeniș, în localitatea Sat Bătrân. În toamna anului 1980, unul din credincioșii satului, Gheorghe Mia, care avea o casă liberă (clădire veche), de tipul sălașelor în care trăiau în trecut locuitorii, o pune la dispoziție pentru a fi amenajată ca locaș de rugăciune. În această clădire, cu contribuția credincioșilor din Sat Bătrân, sub îndemnul preotului Gheorghe Bihoi, în scurt timp se amenajează o încăpere de 45 mp pentru capelă și alături o cameră pentru preot și soția acestuia, unde timp de 10 ani s-au săvârșit slujbele religioase. Astfel a trecut timpul și în 1987 oamenii din sat împreună cu preotul Gheorghe Bihoi reușesc, cu sprijinul Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului, să obțină o autorizație de construcție pentru o capelă nouă amplasată în cimitirul satului, cu ideea nemărturisită de a construi de fapt o biserică ,,în conditiile vitrege ale acelor vremuri când biserici erau demolate și nu se puteau obține aprobări legale pentru construcția unei noi biserici”.
La 31 martie 1987 se pune piatra fundamentală a noii construcții de protopopul Gheorghe Bihoi. Cu sprijinul tacit al unor oameni de la Comisia de Sistematizare și Arhitectură din Reșița și a primarului din Armeniș, de care aparține satul Sat Bătrân, preotul Gheorghe Bihoi, ajutat de toți credincioșii din sat în frunte cu Toma Țăst, Ion Drumașu, Nicolae Boștioca și Ion Humița, își asumă riscul – abătându-se de la devizul aprobat inițial – și încep zidirea acestei biserici. În timpul construcției, atât preotul cât și locuitorii au fost amenințați de către organele județene din acea vreme pentru a renunța, dar aceștia cu sprijinul material și moral al Mitropolitului Nicolae al Banatului, au continuat lucrările și în anul 1989 s-a săvârșit prima Liturghie în noua biserică. De la Mitropolia Banatului s-au primit 240.000 lei pentru construcție și pictură, iar toți credincioșii din Sat Bătrân au contribuit cu 400.000 lei pentru material, iar manopera (cu excepția picturii) a fost executată în întregime de către meșterii și locuitorii satului. „Priceperea lor, dragostea față de Dumnezeu și credința strămoșească, dorința fierbinte de a avea o biserică a lor, au condus la realizarea acestui lăcaș de închinăciune, mândrie și mulțumire pentru ei și urmașii lor “, consemna Pr. Gheorghe Bihoi în cronica parohiei. Biserica s-a târnosit în 12 iulie 1992 de către Mitropolitul Nicolae, însoțit de Protopopul Dr. Marcu Bănescu, fost preot paroh al Armenișului și fiu al Slatinei Timișului. Cu acest prilej, preotul paroh Gheorghe Bihoi a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, primind și crucea ce o purta însuși Mitropolitul Nicolae. Cronica parohiei descrie acest mare eveniment din viața satului, răspunsurile la Sf. Liturghie fiind date de corul bisericii dirijat de cântărețul diplomat, Vasile Dragomir, viitor preot paroh și discipol al protopopului Gheorghe Bihoi. Mobilierul a fost executat în anii 1991-1994 de Petru Dragomir. Apoi, în 1993 se realizează chivotul. „Prin rânduiala lui Dumnezeu, Duminică 4 iunie 2000, am slujit Liturghia în Parohia Sat Bătrân pentru a binecuvânta noul clopot al bisericii, rostuit a chema credincioșii spre împlinirea nevoilor sufletești și a serviciului liturgic din biserica atât de frumoasă și împodobită a Satului Bătrân. Am binecuvântat totodată și strădaniile vrednicilor credincioși ai acestei parohii, care în frunte cu Pr. Prot. Gheorghe Bihoi, fost protopop de Oravița, au reușit să ridice în vremuri de restriște o asemenea frumoasă biserică, acum rânduită cu un nou preot, Vasile Dragomir” , consemna în cronica parohială Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, Episcop al Caransebeșului, în prezent Mitropolitul Ardealului. În anul 2004 se realizează încălzirea centrală în biserică, iar în 2006 se înlocuiește țigla de pe acoperiș cu tablă lindab.
Biserica (15 x 8 m) a fost construită – cum s-a spus – în 1987, din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă. A fost pictată în anul 1991 de Ion Albu. Preoții slujitori au fost: Gheorghe Bihoi (8 iunie 1980 -1 octombrie 1994), Petru Rain (1 octombrie 1994 – 1 octombrie 1996), Ioan Mâțu (octombrie 1996-noiembrie 1997), Gheorghe Bihoi (noiembrie 1997- 6 decembrie 1998), ieromonah Hristofor Bucur, starețul de la Schitul Piatra Scrisă (decembrie 1998-iulie 1999), Vasile Dragomir (25 iulie 1999-1 noiembrie 2010), Suru Nistor (2010 – 2015), Ion Vela (2015 – prezent). În strană, biserica a avut în permanență cântăreți de seamă, fără plată, care în grup au dat răspunsurile liturgice și au format corale din bărbați și femei. Amintim pe Ion Nestorescu din Armeniș (1987-1990), Vasile Dragomir, cântăreț diplomat (1990-1999), Ion Dragomir (1999-2006), Iacobici Ilie (2000-2006), Marițescu Toma (2006- în prezent). Epitropii cunoșteau ritualul bisericesc și urmăreau mereu obținerea de fonduri pentru buna întreținere a bisericii. Sunt de amintit Vintilă Toma (1987-2008), Humiță Mihai (1987-2015), Dragomir Mihai (2005-2014).
Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și anual, în parteneriat cu primăria, iniţiază activitățile cultural–educative dedicate hramului bisericii și rugii (nedeii ) din sat.