64. Parohia Vălişoara

Protopopiatul Caransebeș, Șematisme

Paroh: Preot iconom stavrofor dr. STELIAN-LAURENȚIU GEORGESCU

N: 18.04.1983 – Orșova, jud. Mehedinți
Hirotonit în anul 2007.
Paroh la Vălișoara din anul 2007.

Tel.: 0786133219;
Email: georgesculaurentiustelian@yahoo.com

Prima atestare documentară apare în 1468. În 1603 satul se unește cu așezarea Copaci, situată pe locul numit ,,Vâlcele“. De atunci satul crește ca întindere și populație, circumscripția din anul 1854 indicând 811 locuitori. Satul era situat la izvorul pârâului Vălișoara, pe locul numit ,,Săliște“, și de aici la anul 1760 este mutat de-a dreapta Timișului pe locul numit ,,Lunca“, iar  în 1820, din cauza inundațiilor, satul se aşează pe actuala vatră. Satul este amintit și în 1745, 1751, 1757, 1774, 1910, 1935 ; a făcut parte din Regimentul de Graniță Slatina. Într-o mențiune a preotului Valeriu Suru din anul 1967, satul avea 991 de locuitori. Numele satului este legat și de adunarea populară din Vălişoara din 10 noiembrie 1918 care decide constituirea Consiliului Naţional Român şi a Gărzii Naţionale Române. Din Consiliul Naţional Român au făcut parte: Anderca Nicolae, Traian Damşescu, Toma Nicolici, Laurenţiu Beja, Spunei Vichentie, Trasteş Rusalin, Seracin George, Rusalin Dorca, Vichentie Lungocia, Anderca Mihai. Preşedinte este ales Anderca Nicolae, vicepreşedinte Laurenţiu Beja. În Garda Naţională au fost aleși următorii: Ion Seracin, Ilia Trasteş, Oprea Nicolae, Petru Seracin, Petru Peica.

Date certe despre existenţa unei biserici în satul Vălişoara înainte de anul 1832 nu avem, însă denumirea de „Dealul Bisericii” ne îndreptăţeşte să credem că în „Satul Bătrân”, vatra veche a satului, pe locul numit „Sălişte”, a existat o biserică din lemn; de la această biserică a rămas o icoană pe lemn reprezentându-l pe Sf. Ioan Botezătorul. Pe actuala vatră, în anul 1832, prin grija preotului Mihail Petrovici, se construieşte o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”. După 50 de ani se dărâmă biserica de lemn, pe locul acesteia construindu-se actuala biserică. În 25 aprilie 1882, în timpul păstoririi preotului Florea Suru, comunitatea parohială din Vălişoara hotărăşte zidirea unei noi biserici. Consistoriul diecezan aprobă zidirea ei „pe baza planului şi specificaţiunei de mesuri şi de spese, făcute de capitanul pensionar Dimitrie Miculescu în luna lui maiu a. c.”. Zidirea bisericii se termină în anul 1884. Biserica nu a fost pictată, iconostasul era din cărămidă, iar mobilierul  foarte sărac: 12 jilţuri, 1 dulap epitropesc şi 2 strane. Biserica are hramul de dinainte: „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”. Biserica s-a antesfinţit în 30 ianuarie 1884 de preotul locului Florea Suru, Ilie Crisotoi al Petroşniţei şi trimisul consistorial Gheorghe Buru, pe atunci capelan protoprezbiteral în Caransebeş. Distrugându-se acoperişul de şindrilă, în 1894 acoperişul se reface, biserica acoperindu-se cu ţiglă. Casa parohială a fost ridicată în anii 1923-1924, din cărămidă arsă şi piatră, fiind acoperită cu ţiglă. Pentru ridicarea casei parohiale s-a cheltuit suma de 150.000 lei, cheltuielile fiind suportate de credincioşii parohiei. Clopotele vechi au fost rechiziţionate în Primul Război Mondial şi înlocuite în anul 1929. În 1930 preotul paroh Valeriu Suru renovează biserica, refăcând din nou acoperişul cu ţiglă şi tinichea. Atunci s-a reparat tencuiala în interior şi exterior, s-a pavat biserica cu beton, s-au confecţionat 50 de jilţuri, dulapul epitropilor, stranele cântăreţilor, tronul arhieresc şi Mormântul Domnului. Cupola turnului, după ce a fost construită din lemn, s-a acoperit cu aramă, fiind prevăzută cu parafulger. Tot acum s-a împrejmuit biserica cu gard de beton şi fier. Toate aceste reparaţii, costând 400.000 lei, au fost plătite de enoriași. Biserica s-a resfinţit în 16 noiembrie 1930 de către preotul Valeriu Suru, părintele Daniel al Bucoşniţei şi trimisul consistorial, protopopul Andrei Ghidiu. În anul 1943 antimisul vechi a fost predat, noul antimis având pe el următoarea grafie: „Cu darul preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh, s-a sfinţit acest antimis prin rugăciunile Preasfinţitului Dr. Veniamin Nistor, dreptcredinciosul episcop al eparhiei Caransebeşului, spre întrebuinţare la dumnezeieştile slujbe în sfânta biserică din Vălişoara, cu hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, în ziua de 7 Ianuarie anul Domnului 1943. † Veniamin, episcop”.

În 4 aprilie 1948, episcopul Veniamin Nistor a făcut o vizită canonică în parohia Vălişoara, săvârşind Sfânta Liturghie, asistat fiind de preoţii: Valeriu Suru, paroh în localitate, Remus Suru al Bucoşniţei, Petru Turcan al Petroşniţei, Dănilă Birtea al Buchinului, Ilie Sârbu din Rusca. Cu această ocazie s-a hirotonit întru preot diaconul Ţunea Gheorghe pentru parohia Petrila şi s-a sfinţit diacon absolventul de teologie Ioan Teodorovici din Caransebeş pentru parohia Măidan. În anii 1977-1980 preotul Bocicai Ioan, ajutat de Consiliul parohial şi de întreaga parohie, a adus o seamă de îmbunătăţiri acestei biserici: bolta de lemn a fost înlocuită cu actuala boltă de cărămidă, a construit un cafas de beton, mărind mult spaţiul de folosit în interior, a închis spaţiul de sub clopotniţă, obţinând o amplă tindă închisă, a pus centură de beton armat sub boltă, a acoperit cu tablă nouă sf. lăcaş, a realizat tencuirea interioară şi exterioară.

Actuala biserică – cum s-a zis – a fost ctitorită între anii 1882 și 1884. Lucrările de construcție le-a executat Frantz Stauber. Biserica (21,5 x 8,5 m) este zidită din piatră și cărămidă, în stil baroc. Turnul a fost construit din lemn în anul 1930, acoperit cu aramă, iar bolta de formă semicilindrică din lemn, acoperită cu țiglă.

Tot interiorul a fost retencuit cu mortar gras, pregătit special pentru frescă. Tâmpla nu avea icoane, aşa că ele au fost pictate din nou, pe lemne dimensionate corect şi montate cu cadre pe tâmpla de zid. Înainte de a se face aceste lucrări de consolidare a construcţiei, biserica a fost decorată în interior cu tablouri pictate în ulei pe tablă. În anul 1985, Consiliul parohial hotărăşte începerea lucrărilor de pictură a bisericii, iar în 1987, pictorul Dan Decebal Caceu din Timişoara începe pictarea bisericii din Vălişoara. Pictura a fost executată în 1963-1964 pe tablă în ulei de pictorul Petru Lazăr.

Dintre preoții slujitori amintim pe: Alexandru Cuculescu (1757), Gligor Pop Bercovici (alias: Berca, 1775), Grigorie Petrovici (1776-1804), Mihail Petrovici (1804-1841), Gheorghe Petrovici (1842-1843), Pavel Bota (1843-1857), Pavel Traia (1857-1859), Vasile Popovici (1860-1863), Ioan Goga (1863-1870), Mihai Borca (1871-1879), Florea Suru (1880-1930), Valeriu Suru (1931-1976), Ioan Bocicai (1976-1988), Alexandru Gaiţa (1988-2004), Bănăduc Pătruţ (2004-2007), Stelian Laurențiu Georgescu (2007-prezent).

O şcoală ia fiinţă în 1808, iar un cor la 1951. Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din Banat, iar în posturile mari de peste an, seri catehetice.