Adresa casei parohiale: 327103 Zorile nr. 110, comuna Copăcele
N: 07.06.1978 – Caransebeș, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2015.
Preot la Zorile din anul 2015.
Satul Zorile este așezat nesistematic pe o vale, având o lungime de aproximativ 5 km. Populația satului este aproape în întregime de naționalitate ucraineană, venită aici între anii 1907-1919 din satele de dincolo de Tisa Maramureșului, Subcarpaticul Mic: Calaceava de Sus și de Jos, Sineverul de Jos și de Sus, Studenii, Volovoc, Podoboveți, Leahoveți, Negroveți, Lați, Ricica, Dohoe,Ripenoie, Berezov, Bîstroe, Horincovo, Dubavîie și altele, care pe atunci au aparținut de Imperiul austro-ungar. La început, satul Zorile a fost acoperit de pădure, care cu timpul a fost defrișată. Denumirea satului provine de la cele două localități învecinate: Zorlencior și Zorlențu. Locuitorii satului au fost muncitori forestieri și agricultori și cu timpul unii dintre ei s-au calificat la diferite întreprinderi din împrejurimi ca: Lugoj, Caransebeș, Reșița, Timișoara etc. Satele învecinate cu Zorile sunt: la est Copăcele, la sud Ohaba Mâtnic, la vest, Zorlencior și la nord Mâtnicu Mare și Căvăran (azi Constantin Daicoviciu). Ieșirea spre șoseaua principială se face prin satul Copăcele, centrul de comună, la o distanță de 3 km.
Biserica, cu hramul Sf. Arhangheli din parohia Zorile, a fost zidită în anul 1929 pe locul primei biserici ridicate în 1910. La început, locuitorii satului au fost de religie ortodoxă și greco-catolică, dar au dominat greco-catolicii ce au aparținut de parohia greco-catolică Zgribești. În 1919, parohia Zorile devine de sine stătătoare, cu primul preot numit Deciu Vasile. Cu timpul, biserica a suferit mai multe lucrări de consolidare; paralel a existat și o mică biserică ortodoxă care s-a demolat în 1956. În 1957 s-a înlocuit acoperișul de țiglă cu tablă zincată. În 1964 s-au turnat 3 stâlpi contraforți, din beton, pentru susținerea pereților la exterior, iar la interior, la nivelul iconostasului, pereții au fost întăriți cu șine de fier . Prima revenire la ortodoxie a avut loc în 1919, a doua revenire în anul 1929, iar a treia revenire la ortodoxie a fost în 1948, când toți credincioșii greco-catolici, câți au mai rămas, au trecut la ortodoxie cu preotul lor Crescesen Iosif, când același preot aduce de la Alba-Iulia un antimis sfințit de episcopul Veniamin Nistor. De atunci încoace, locuitorii din Zorile au rămas ortodocși, nefiind alte confesiuni în sat. În 1948, trecerea la ortodoxie s-a făcut cu toate bunurile imobile și mobile. În 27 septembrie 1967 are loc prima Sf. Liturghie arhierească, slujită de Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, când biserica este înzestrată cu tot ce este necesar exercitării cultului ortodox. Se slujește în limba slavonă, după cărțile aduse de credincioși când au venit în Zorile. În 2003 s-a introdus în biserica parohială încălzirea centrală pe lemne în timpul preotului Clempușac Olivian și al cărei cazan a fost înlocuit în dec. 2014. Tot în 2014, din contribuția benevală a credincioșilor, s-a executat drenajul din jurul bisericii contra igrasiei, în timpul preotului Cucu Gheorghe. Tot în această perioadă, biserica a mai fost dotată cu un chivot, cu candele pe iconostas, veșminte și îmbrăcăminte pentru sf. lăcaş. Casa parohială a fost zidită în 1940 și în 2011 renovată. În 2012, s-a introdus la casa parohială încălzirea centrală, finanțată integral de Consiliul Județean. Apoi s-au adăugat anexe din cărămidă, bucătărie, o sală și camera cazanului de încălzire, toate din contribuția credincioșilor. Casa parohială a fost împrejmuită cu gard nou din fier forjat. Tot pe terenul bisericii, în 1952 s-a construit o școală cu 7 clase, iar în 1958 căminul cultural. În 1964, în continuare s-a construit magazinul comercial, iar în 1970 dispensarul uman arondat la circumscripția medicală din Ohaba-Mâtnic.
În 1929, cum s-a anticipat, biserica anterioară (pare-se din lemn) a fost demolată și, în locul ei, s-a construit actuala biserică (20×9) m, după planul arhitectului Iosif Ternovici din Lugoj. Temelia bisericii este din piatră, beton; este zidită din cărămidă, în stil baroc, și acoperită cu țiglă. Pe atunci, parohia număra 150 de familii. În 1980-1981 biserica a fost pictată în frescă de pictorul Popescu Grigore și soția sa Maria, în timpul preotului Albiciuc Gheorghe și sfințită în anul 1981 de Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, eveniment consemnat în Hrisovul bisericii, scris pe stâlpul de la epitropia bisericii, iar pe celălalt stâlp, alături, se află un tablou cu toți preoții slujitori începând din anul 1919-2015 (10 preoți).
Lista preoţilor: Vasile Deciu (1919-1929), Sextius Coloman (1926-1933), Iosif Crescesen (1933-1946), Constantin Viniţchi (1947-1953), Timotei Agarici (1953-1960), Nicolae Joloncovschi (1960-1977), Gheorghe Albiciuc (1977-1986), Teodor Sauciur (1987-1996), Olivian Valerian Clempușac (1996-2010), Gheorghe Cucu (2011- 2015), Petru Danci (2015-prezent).
Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din Banat, iar în posturile mari de peste an, seri catehetice.