21. Parohia Bucoşniţa

Protopopiatul Caransebeș, Șematisme

Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” – ridicată în anul 1837

categ. I rural B; 205 familii cu 638 credincioşi

  Paroh: Pr. sachelar CAROL-MARIUS BUJDOSO

Localitatea Bucoșnița face parte din comuna cu același nume. Comuna este așezată pe malul stâng al Timișului, la 15 km spre sud de Caransebeș. În secolul al XV-lea  aparținea districtului Mehadia și și-a schimbat vatra în decursul timpului de 3 ori. Suprafața satului este de 980 hectare. Prima dată satul Bucoșnița este amintit în documentele scrise în anul 1468. Satul însă a luat ființă cu mult înainte de 1468. Vatra satului nu era pe locul unde se află azi localitatea, prima așezare a fost pe locul numit azi „Șes”, unde s-au găsit urme vechi ale satului şi ale cimitirului, în partea dreaptă a căii ferate. Satul a fost mutat pe „Numere”. Erau 60 numere de casă. Școala era lângă șosea și fântâna satului lângă școală. În 1808 satul a fost mutat pe una din terasele malului stâng a râului Timiș, în locul unde se află astăzi, păstrându-și același nume – Bucoșnița.

Biserica veche (ctitorită înainte de anul 1793) a fost din lemn, iar în 30.X.1830 fiind putredă a fost demolată în întregime. Biserica actuală s-a zidit între anii 1836-1837, primind hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Zidirea s-a făcut din piatră, turnul din cărămidă arsă. Biserica a fost antesfințită de protoprezbiterul Nicolae Gruici (= Gruia). Pictorul bisericii se cunoaște: Trifon Achimescu. În 1885 biserica a fost acoperită cu șindrilă, iar turnul cu tablă de aramă. În 1951 la 20 mai, Consiliul parohial sub conducerea preotului Remus Suru, hotărăște repararea  bisericii, a acoperișului, realizarea tencuielii, dărâmarea zidurilor până la ferestre, refacerea geamurilor noi de fier, repararea turnului şi a fațadei în exterior. Zugrăveala a fost făcută de Dimitrie Călina. În 1952 sf.lăcaș s-a pardosit cu ciment, deoarece fusese pavat cu lespezi. După renovare, s-a făcut în 1953 sfințirea bisericii de mitropolitul dr. Vasile Lazarescu. În 1963 cu ajutorul enoriașilor se introduce lumina electrică și se împrejmuiește biserica cu zid de ciment și cu grilaj de fier. Sub păstorirea preotului Adam Andrei se cumpără scaunele de pe margine și se schimbă acoperișul bisericii. Țigla este dată jos și este schimbată cu tablă zincată. În jurul anilor 1970 biserica a fost pictată de pictorul Ion Minulescu, iar în 1974 sfințită de către dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului. Din 1982 până în prezent, sub păstorirea preotului Ioan Smaia, au loc alte renovări: se introduce parchetul în biserică;  în 1990 se ridică monumentul eroilor căzuți în cele 2 războaie mondiale; în 2004 se zugrăvește exteriorul bisericii; în 2006 se reface gardul exterior al bisericii; toate se realizează cu  sprijinul moral şi financiar al credincioșilor; în 2011 se schimbă geamurile cu ajutorul primăriei; din 2013  au fost executate lucrări de r

epictare interioară a bisericii.

Târnosirea s-a făcut în luna octombrie 2015 prin Preasfințitul Micu Lucian. Biserica are arhitectura în stil baroc, iar forma bolteiberceaux, semicilindrică. Pictura tâmplei în ulei. În 1951 pictorul Traian Groza, din Caransebeș, a pictat pe pânză Pantocratorul şi cei 4 Evangheliști. În anii 1969-1972, cum s-a spus, se pictează biserica sub păstorirea preotului Adam Andrei, de către pictorul Ion Minulescu, prin contribuția credincioșilor parohiei. Biserica are înălțimea de 11 m, lățimea de 9 m, lungimea de 22 m, turnul de 14 m.

Lista preoților: Constantin Iovanovici (= fiul lui Ioan, 1796-1798), Antonie Iovanovici (1800), Vasile Bogoievici sau Bogoiu (1807-1846), Ioan Dimitrievici (1840-1862), Petru Domil (1862-1815), Pantelimon Domil (1915-1939), Remus Suru (1940-1963), Andrei Adam (1963-1972), Nistor Suru (1972-198), Ioan Smaia (1981 – 2024), Marius Bujdoso (2024). Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din Banat, iar în posturile mari de peste an, seri catehetice.