56. Parohia Zorlencior  Protopopiatul Reșița, Șematisme

56. Parohia Zorlencior

,

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” – ridicată în anul 1833.
categ. III rural B; 43 familii cu 82 credincioşi;
 

Adresa bisericii: 327451 Zorlencior nr. 86, comuna Zorlenţu Mare
Adresa casei parohiale: 327451 Zorlencior nr. 85, comuna Zorlenţu Mare


Paroh: Preot iconom ANDREI DORU OPROIU
N: 23.03.1975 – Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi.
Hirotonit în anul 2006.
Preot la Zorlencior din anul 2006.

Tel.: 0727397682;

Email: oproiuandreidoru@gmail.com

 

 

 

Parohia este situată în satul Zorlencior, comuna Zorlenţu Mare, jud. Caraş-Severin. Prima menţiune documentară a localităţii Zorlenţu Mic (Zorlencior) datează din 1603. În anul 1600, în localitatea Zorlenţu Mare erau doi conducători ai obştii săteşti, Găman şi Şimon. În 1601, între cei doi au intervenit unele neînţelegeri, astfel că nobilul Şimon s-a stabilit la 4 km înspre nord, unde a fost întemeiată aşezarea care ulterior s-a numit Zorlenţu Mic, figurând în documentele vremii cu această denumire până în 1924. Aici, noii veniţi au avut de înfruntat atacuri ale turcilor, fapt care a determinat pe membrii aşezării să se mute pe locul numit Floroane; apoi la începutul sec. al XIX-lea, s-au mutat din nou pe locul unde se găseşte localitatea în momentul de faţă. Localitatea s-a dezvoltat şi a avut două cartiere, fapt demonstrat de existenţa celor două cimitire din sat.  De-a lungul timpului, localitatea a fost cunoscută sub mai multe denumiri: „Kis-Zorlencz” , „Sorleans Mick”, „Zorlenzmik”, „Felsozorlencz”, iar din anul 1924 sub numele de „Zorlencior”. În momentul de faţă, satul Zorlencior aparţine de comuna Zorlenţu Mare.

În Zorlencior a existat o biserică de lemn având hramul „Înălţarea Domnului”, care a fost construită în anul 1753, aceasta fiind sfinţită  de către episcopul Ioan Georgevici. La acea dată, localitatea avea 80 de locuitori. În timpul războiului cu turcii din anul 1788, biserica a fost arsă. În anul 1824, încep pregătirile pentru construirea unei biserici noi, se fac planurile acesteia, se confecţionează circa 30.000 de cărămizi, iar în perioada 1826-1833, se ridică actuala biserică, în timpul preotului Atanasie Smaia; după tradiţie ar fi construită în 1880.  S-a  acoperit cu tablă galvanizată în 1970. Începând cu anul 2006, biserica din Zorlencior dar şi casa parohială au fost renovate în interior şi exterior. S-a turnat trotuar de jur împrejurul bisericii şi s-au executat lucrări de drenaj. S-a renovat gardul bisericii. În 19 octombrie 2008, biserica a fost târnosită pentru prima oară de PS Lucian, Episcopul Caransebeşului. În 2013 s-a introdus încălzirea centrală atât în biserică cât şi în casa parohială. În anul 2014 s-a schimbat tabla de pe acoperiş cu tablă lindab, s-a vopsit turnul şi s-a împodobit cu patru cruci de inox aurit. Tot în  2014 s-a pus lambriu de jur- împrejurul zidurilor interioare. S-au cumpărat scaune noi şi s-au sculptat cele 2 uşi diaconeşti, având icoane pictate.

Biserica este în stil baroc, cu dimensiunile de 17 m x 17,15 m x 7,40 m; este construită din piatră şi cărămidă, cu un strat de praf de marmură. Există un singur turn clopotniţă în partea din faţă, împodobit cu o cruce de inox aurit, alte trei cruci de dimensiuni mai mici fiind montate: două la baza turlei, iar una la Sfântul Altar. Geamurile şi uşile de la intrare sunt din termopan. Pardoseala din pronaos şi soleele sunt din gresie, naosul şi altarul având pardoseala din parchet melaminat. Bolta este din lemn, iar iconostasul de zid.

Pictura bisericii a fost executată de către pictorul Gheorghe Marişescu  din Reşiţa, în 1904. Cu trecerea timpului, din vechea pictură nu s-a mai păstrat decât „Icoana Bunei-Vestiri” de pe uşile împărăteşti. Din anul 2011 până în 2014 s-a efectuat pictarea bisericii. Pictura bisericii a fost sfinţită în 25 mai 2014 de P.S.  Lucian. Pictura bisericii are suprafaţa de 300 de m2. Bolta a fost realizată în tempera pe suport de glet, în stil neobizantin, în anii 2011-2012, de către pictorul Adrian Garoiu – Reşiţa. Pereţii şi iconostasul au fost pictate de către preotul pictor Cornel Barbure în anii 2013-2014.