Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – ridicată în anul 1821
categ. II rural A; 134 familii cu 470 credincioşi
Adresa bisericii: 325701 Cireşa (Oţelu Roşu), str. Hațegului, nr. 64
Adresa casei parohiale: 325701 Cireşa (Oţelu Roşu), str. 1 Mai, nr. 1
Paroh: Preot iconom stavrofor IOAN NEGREIN: 30.07.1969 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1992.
Paroh la Cireşa-Oţelu Roşu din anul 1999.
Tel.: 0745998423;
Email: negrei@gmail.com
Valea Bistrei formează o unitate fizico-geografică bine cunoscută, având în vedere faptul că de-a lungul ei se desfășoară culoarul de legătură între zona depresionară Caransebeș și depresiunea Hațegului. Prima atestare documentară a așezării Cireşa datează din anul 1480 când „moșiile Iaz, Valea Mare, Cireşa (…) din districtul Caransebeș, erau întărite în stăpânirea lui Ladislau de Armeniș”. Cireşa este pomenită din nou în documentele secolului al XVI-lea: în anul 1580 „voievodul Báthory, dispune a fi introdusă ca proprietară Ana Floca și fiica ei Ecaterina”. Voievodul Transilvaniei Sigismund Báthory confirmă această donație la 11 iulie 1583, printr-o scrisoare emisă la Alba Iulia, pentru Ana Floca și fiica ei. De atunci se mai amintește sub numele de Cheresse, Cherese, iar în timpul mai nou Cseres-Bistra. În ceea ce privește numele localității, totdeauna a avut numele acesta; chiar și ungurii i-au zis Bistra-Cereş sau Cereş-Bistra, deși populația cu neînsemnate excepții a fost românească. În anul 1658, această parte a Banatului (Valea Bistrei) a fost cedată turcilor de către principele Transilvaniei Acațiu Barcsay (Bârceanul), până când Banatul va trece sub stăpânire austriacă. După terminarea Primului Război Mondial, înfăptuirea Marii Uniri a fost primită cu mare entuziasm de localnici. În Primul Război Mondial au murit 11 cireşeni, iar între 1941-1945 un număr de 9 soldați. Cireşa a continuat să aibă statutul de comună până în 1952, când în urma noii împărțiri teritoriale s-a constituit comuna Valea Bistrei, apoi Zăvoi, iar Cireşa va fi sat aparținător;din 1968 a devenit cartier al orașului Oțelu Roșu.
Biserica comunei Cireşa a fost la început din lemn, pe vechea vatră a localităţii, în Satul Bătrân, pe malul drept al râului Bistra. Nu se cunosc cu exactitate împrejurările în care a dispărut această biserică. În ceea ce privește actuala biserică, zidirea ei a început în anul 1821. De-a lungul existenței sale, biserica ortodoxă din Cireşa a suferit o serie de modificări; în anul 1899 bunăoară se ridică turnul bisericii. Este acoperită cu tablă.A fost sfințită în anul 1830, prima dată. În prezent, biserica are două clopote, alte trei fiind cedate altor biserici. Vrednică de amintire este vizitaţiunea canonică a PS Episcop Vasile Lazarescu în anul 1937. Parohia are casă parohială.
Având în vedere că biserica a devenit tot mai neîncăpătoare, cu sprijinul autorităților locale, în 1995, pe latura vestică a bisericii s-a construit o anexă cu un turnuleț identic cu cel mare. În prezent, aici se află epitropia bisericii și steagurile. În anul 2006 are loc târnosirea bisericii de către PS Lucian, Episcop al Caransebeşului. Odată cu mutarea epitropiei în noua construcție, se realizează și încălzirea centrală cu sprijinul unor enoriași, iar în 2004 vechiul mobilier este înlocuit cu scaune noi, din lemn de frasin, tot prin contribuția unor enoriași.
Biserica a fost construită din piatră, în stil baroc. Dimensiuni : 14×6 m. În anul 1867 a fost pictată, iar în 1938 s-a pictat din nou de către Dumitru Velici din Băsești (Mehedinţi). Deoarece fumul emanat de lumânări și-a pus amprenta în timp asupra picturii, aceasta a necesitat două spălări în 1965 și 1997. Lista preoţilor:Petru Popovici (1757), Andrei Adamovici sau Adam (1794-1800), Gheorghe Popoviciu (1831-1834), Ioan Popovici (1834-1835,capelan), Gheorghe Popovici și Ioan Popovici (1835-1844), Simon Zaharievici (1845-1846), Ioan Mihailovici sau Mihăilă (1847),Ioan Popovici și Gheorghe Popovici (1848-1863), George Magiaru (1864-1895), Ioan Grozăvescu (1896-1902), Ioan Popovici (1903-1907), Ioan Turcan (1907-1941), Ioan Turcan (junior) (1938-1979), Liviu Drăgan (1979-1999), Ioan Negrei (1999 – prezent).
Școală confesională apare în anul 1808. Cireşa a cunoscut o remarcabilă activitate culturală, îndeosebi în perioada interbelică, nu prin intermediul unui cămin cultural, ci al unei case naționale, intitulată sugestiv Casa Națională „Doina Bistrei”.Este lesne de înțeles că toate activitățile culturale se desfășurau la școală, în absența unui spațiu adecvat. De aceea primăria comunei Cireşa a început demersurile pentru începerea lucrărilor de construcție a clădirii Casei Naționale „Doina Bistrei”. Corul și-a început activitatea în 1905 și a participat la toate manifestările culturale organizate de autoritățile locale. A primit aplauze binemeritate, în mod special la inaugurarea Casei Naționale „Doina Bistrei”, la 27 august 1933.Din păcate, activitatea corului din Cireşa încetează datorită faptului că piesele patriotice interpretate nu erau pe placul regimului comunist, rămânând în memoria cireşenilor ca un etalon în mișcarea spirituală a comunei. Comuna Cireşa s-a remarcat nu numai prin activitatea corului bărbătesc, ci și prin corul de copii condus de învățătorul Romulus Boc.
În fiecare an s-a iniţiat o săptămână de catehizare și îndrumare a credincioșilor încheiată cu Taina Sfântului Maslu de obște, la care au participat numeroși credincioși, cu cântece de la „Oastea Domnului” și cu poezii religioase. La fiecare serviciu religios nu a lipsit cuvântul de învățătură. În planul asistenței sociale s-au strâns de fiecare dată, când a fost necesar, bani și alimente pentru sinistraţi etc.Totodată, parohia a organizat o colectă pentru o familie nevoiașă, care are un fiu de 12 ani, suferind de o boală gravă și care trebuia operat în străinătate (Austria) iar o altă familie, căreia i-a ars casa, a fost ajutată atât cu bani cât și prin muncă din partea credincioșilor.Tot cu ajutorul credincioșilor și al Primăriei locale se pregătesc pungi cu cadouri pentru copiii din Parohie, la sărbătorile de iarnă și la Sf. Paști.