Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – ridicată în anul 1840
categ. II urban; 364 familii cu 1690 credincioşi
Adresa bisericii: 325700 Oţelu Roşu, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 1
Adresa casei parohiale: 325700 Oţelu Roşu, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 1A
Paroh: Preot iconom stavrofor CLAUDIU-IOAN VELICIN: 22.10.1980 – Reșița, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2006.
Paroh la Ohaba Bistra din anul 2018.
Tel.: 0721159628
Email: dd25vel@yahoo.com
Pe malul stâng al râului Bistra , la o distanță de 20 km de Caransebeș, între comunele Glimboca și Zăvoi este așezată Ohaba Bistra , actualmente făcând parte integrantă din orașul Oțelu Roșu, reprezentând străvechea vatră a orașului. Chiar și primele ateliere de profil metalurgic, ce au prefigurat înființarea Fabricii de fier la anul 1796, erau amplasate pe teritoriul comunei Ohaba Bistra. Localitatea este atestată documentar la anul 1370, așa cum rezultă din lucrarea având ca autor pe C. Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania vol. II , Buc.,1967, pag. 10. Atunci s-a numit Bisztere . Sub această denumire avea să apară în documentele medievale. Totuşi în veacul următor se vorbește și de o Ohabă în județul Severin. Numele de Ohaba Bistra avea să apară abia în 1690, așa cum o numeşte Conscripţia localităţilor de la 1690-1700. Tot aşa este amintită şi în anii 1745, 1751 şi în 1744 când satul avea 84 de case. În 1878 locuitorii satului erau în număr de 724, toți români ortodocşi. În 1910 localitatea avea 1221 locuitori și 230 de case. În 1935 erau 1.143 locuitori și 280 case. Iar în anul 1940 erau 1099 români și mulți străini, anume: 256 romano – catolici, 65 reformați, 8 luterani, 5 uniți, 21 baptiști și 5 adventiști. Aceasta se datorează și numărului mare de coloniști ce s-au așezat aici. O pondere importantă au avut-o italienii stabiliți aici între 1850-1900. Între anii 1906-1912 se întocmesc hărțile cadastrale, stabilindu-se intravilanul și extravilanul pe o suprafață de 3128 ha pentru comunele Ohaba Bistra și Ferdinand pentru care urma să funcționeze Notariatul de stat. Între anii 1943-1945 cele două comune, fuzionând, au format localitatea Ferdinand – Bistra, după care se revine la denumirile anterioare de Ohaba Bistra, respectiv Ferdinand, devenind la 8 iunie 1948 Oțelu Roșu, din 1960 oraș. Ohaba Bistra era situată, într-un trecut mai îndepărtat, în locul numit Strâmba, spre a fi ferită de apele pârâului Strâmba și ale râului Bistra. Odată cu anii 1745-1750 satul Ohaba Bistra a început a se constitui pe locul unde este și astăzi. Cele dintâi case s-au făcut pe Ulița Mică, unde acum sunt străzile G. Coșbuc, Al.I. Cuza, 8 Martie și Str. Nouă (altădată ulița Fălcerului). Existența satului în acest areal și la data arătată o atestă și faptul că la anul 1768, pe acest loc, existau clădirile companiei militare făcând parte din Regimentul grăniceresc iliro-banatic, aici având sediul compania a XII-a. Și astăzi clădirile companiei militare stau mărturie, destinate altor activități. Ultima strămutare a comunei, pe actualul amplasament, o explică și faptul că la anul 1738 satul a fost ars de batalionul austriac de călăreți, ce veneau dinspre Sarmisegetuza, drept răzbunare că românii băștinași ajutaseră pe vrăjmașii lor turci în luptele de curând încheiate. Distrugerea caselor i-a determinat pe băștinași să-și sape bordeie în dealul numit Gai care străjuiește localitatea în partea de sud, în toate etapele reașezării sale. Aici au petrecut câțiva ani. De aceleași represalii și din aceleași motive au avut parte și localitățile învecinate Măru și Marga, ca și o seamă de localități de pe Valea Almăjului.
Se vorbește despre existența celei dintâi biserici în locul numit Strâmba (în satul bătrân). Următorul locaș de cult este situat în actualul cimitir. Partea de altar de aici după amenajările succesive, la care a fost supusă, servește astăzi drept capelă funerară. Biserica actuală cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost construită în anul 1840, iar în 1845 a fost sfințită de episcopul Ștefan Popovici.
Stilul construcției – tip navă. Dimensiuni: 20 x 7 m. Zidurile bisericii sunt din piatră, bolta circulară având arcade din cărămidă ca și ancadramentele de la uși și ferestre. Turnul este de asemenea, din cărămidă, în stil baroc, cu învelitoare din tablă de cupru. În anul 1938 biserica a fost înzestrată cu balcon pentru cor, din beton, susținut de două coloane, fiind donația familiei Marian Gheorghe și Ana, enoriași ai parohiei. În 1979 a fost înlocuit acoperișul din țiglă solzi cu învelitoare din tablă neagră. În anul 1988 biserica a fost retencuită în întregime, refăcându-se fidel profilele din tencuiala originală. S-au dublat ferestrele existente din lemn cu ferestre exterioare din fier cornier și sticlă groasă semitransparentă. S-au înlocuit totodată și ferestrele de la turn, până atunci din lemn, cu ferestre metalice tip jaluzele. În 1994 a fost înlocuită pardoseala veche din parchet cu beton mozaicat, în naos și pronaos, iar pe solee a fost înlocuit parchetul vechi cu altul nou,tot din stejar. În anul 1995 s-a retencuit gardul împrejmuitor al curții. Totodată au fost înlocuite vechile porți metalice cu altele din fier masiv. În anul 1996 au fost înlocuite cele două uși de intrare în sf. biserică cu uși duble sculptate din stejar. La intrarea dinspre nord s-a adăugat un acoperiș din stejar sculptat, susținut de coloane din același lemn, cu acoperiș din tablă. Apoi s-a rezugrăvit exteriorul bisericii.
Pe pereții exteriori biserica are patru tablouri mari înfățișând icoana hramului Sf.M.Mc. Gheorge, Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, Sf. Apostoli Petru și Pavel și Sf. Nicolae, executate în ulei. Interiorul s-a pictat în anul 1854 de către pictorul Mihail Velceleanu. În 1912 pictura a fost restaurată de către pictorii B. Delliomini și Simovici (= Simu) din Caransebeș. Din pictura lui Mihail Velceleanu se mai păstrează și astăzi, pe bolta din altar, executate în ulei : „Jertja lui Avraam”, „Jertfa lui Noe”, iar în naos, pe peretele din stânga, la tronul Maicii Domnului, „Sfânta Fecioară zdrobind capul șarpelui”. Datorită acestor lucrări sf. biserică este cuprinsă în lista monumentelor istorice. În anul 1965 Viorel Țigu a procedat la renovarea interioară, iar la 23 aprilie 1966 a fost binecuvântată de către Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. În 1984 a fost spălată pictura. În 1994 a fost spălată din nou și restaurată de către pictorul local Ioan Burdea și s-au scos de sub humă inscripțiile chirilice, desenele ornamentale din spațiile dintre icoane. Atunci s-au restaurat și picturile exterioare , iar la 8 noiembrie 1996 PS Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului, a oficiat slujba de sfințire a tuturor lucrărilor arătate mai sus.
Lista preoților: Barbu (1751), Constantin (1753), Avram Popovici (1775), Toma Rotta (1843), Ștefan Ianoșel (1844-1882), Ioan Velovan (1895-1909), Gheorghe Popovici (1910), Gheorghe Bria (1911-1912), Iuliu Musta (1913), Ioan Țerovan (1914-1962), Dimitrie Grama (1963), Simion Stanca (1964-1981), Dorel Unguraș (1981-2018), Claudiu Ioan Velici (2018 – prezent).
Odată cu inaugurarea balconului de cor, sub conducerea înv. Gheorghe Muroni, a funcționat câțiva ani un cor de copii, cu bune rezultate și în concursuri corale. Mai apoi, în anul 1964, la inițiativa preotului paroh Simion Stanca, ia ființă corul mixt al parohiei, pe patru voci, condus de către înv. dirijor Nicolae Târziu, vreme de 40 de ani. În aceeași perioadă, în cadrul parohiei activa un cor de tineret și un grup vocal, alcătuite în majoritate de eleve de la liceu și de la cele două școli generale, de pe cuprinsul parohiei. S-au făcut numeroase pelerinaje la mănăstiri, cu participarea corului.
Parohia deține în cadrul Oficiului parohial o sală pentru biblioteca parohială, frecventată de credincioși, fiind în același timp și sală pentru repetiții corale. Activitatea catehetică se desfășoară tematic în cadrul serilor săptămânilor duhovnicești, organizate în marile posturi, dar și prin cuvântări ocazionale rostite la Sf. Maslu, boteze, cununii, înmormântări, aniversări, sfințiri ș.a. În plan filantropic există preocupări pentru identificarea familiilor nevoiașe din parohie, care au nevoie de ajutor.