Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” – ridicată în anul 1770
categ. II rural A; 191 familii cu 381 credincioşi
Adresa bisericii: 327330 Sasca Montană nr. 222
Adresa casei parohiale: 327330 Sasca Montană nr. 222
Paroh: Pr. MARIAN-GHEORGHE CHIRILĂN: 25.03.1983 – Arad, jud. Arad.
Hirotonit în anul 2009.
Preot la Sasca Montană din anul 2013.
Tel.: 0744362657;
Email: rchirila25@yahoo.com
Localitatea Sasca Montană este aşezată în sud-vestul judeţului Caraş-Severin, în zona montană a Banatului de sud. Sasca Montană e atestată documentar din anul 1630; se întinde de-a lungul a trei kilometri, între dealul Gheorghe şi râul Nera, pe o vale îngustă cu coaste abrupte.
Sasca Montană este centrul administrativ al comunei cu acelaşi nume formată din satele: Bogodinţ, Potoc, Sasca Montană, Sasca Română şi Slatina Nera. În istoria mineritului din Banat, Sasca Montană deţine un loc privilegiat. Se consideră că lucrările miniere de aici, săpate cu dalta şi cu ciocanul, datează încă din epoca romană. Minele de la Sasca Montană sunt exploatate şi în timpul dominaţiei turceşti, dar cele mai însemnate datează din anul 1770, în urma unor ample prospecţiuni şi după ce între anii 1746-1755 se deschid topitorii la Sasca şi la Radimna. Viaţa localităţi a fost legată de minerit, cât a durat, adică până la sfârşitul veacului trecut, când minele s-au închis. Aici în Sasca s-a născut poetul Mihai Novac şi a activat ca învăţător scriitorul Damian Izverniceanu.
Credincioşii ortodocşi, stabiliţi în Sasca Montană, şi-au ridicat biserică proprie în anul 1770, fiind
situată la intrarea în sat, pe malul stâng al Nerei. Până la ridicarea acesteia, enoriașii de aici participau la slujbele religioase din Sasca Română, unde era preot pe la 1724 Sârbu Mihai care a fost obligat de ierarhii Bisericii sârbeşti să-şi sârbizeze numele devenind Sârbu Mihailovici, precursor al unui şir lung de clerici.
În 1893, localitatea avea 1.189 ortodocşi, 839 romano-catolici şi 2 evanghelici. La 1930 număra 1.184 români, 257 germani şi 20 alţii. În anul 2002 însuma numai 587 locuitori, dintre care 528 ortodocşi, 23 catolici şi 34 baptişti. Astăzi, ortodocşii sunt în număr de 380 suflete.
Clopotul mare de la biserică a fost turnat în 1921 şi returnat în 1997, purtând inscripţia: ,,Acesta este cel dintâi clopot care după terminarea războiului mondial vă cheamă să vă rugaţi atotputernicului D-zeu şi să munciţi pentru binele ţării şi al vostru. Donat în anul 1921 de către bufenii din Sasca Montană şi de fraţii lor emigraţi în America“. Clopotul mijlociu a fost donat de soţii Cuvin în 1932.
În anul 1832, la 25 noiembrie, episcopuol vârşeţean Maxim Manuilovici (Mănuilă) printr-o circulară îndemna preoţii să colecteze bani 
pentru reconstrucţia bisericii din Sasca, din care n-au mai rămas decât zidurile în urma unui incendiu. Din daniile adunate, biserica (23,35 x 7 m) a fost refăcută în anii următori, durată din piatră şi cărămidă arsă. Construcţia a fost realizată în stil baroc, cu turnul deasupra pronaosului, pardoseala fiind din plăci smălțuite imitând marmura, iar iconostasul din lemn şi bronz. Întreg mobilierul a fost lucrat de meşterii Iosif şi Nistor Bosioc din Berlişte.
Interiorul a fost pictat la 1851-1852 de pictorul orăviţean Dimitrie Turcu (1810- 1883), ajutat de Dimitrie Popovici. Exteriorul bisericii a fost reparat în anii 1948, 1969 şi 2005, când a fost înlocuit şi acoperişul, iar interiorul a fost repictat de Filip Matei în 1894, de Alexandru Enuică din Sasca Română în 1902, de prof. Toader Iulian din Arad în 1959 şi de pictorul basarabean Igor Isac în 1998.