37. Parohia Gherteniş

Protopopiatul Reșița, Șematisme

Denumirea satului Gherteniş, localitate aparţinătoare comunei Berzovia din judeţul Caraş-Severin, a suferit multe transformări lingvistice până a ajunge la cea actuală. Începând cu anul 1380 are loc prima atestare istorică, cu ocazia unui proces civil între Csep Istvan şi văduva lui Himfy Petru, localitatea având numele de Gertianos. Apoi, au urmat diverse modificări toponimice, precum: Gurtianus în 1387, Gyerthianus în 1424, Gerthenisch în 1723 şi Gerdinest în anul 1761. Documentele bisericeşti îl consemnează cu numele de Ghertenişiu în 1756 şi Gherteniş din anul 1832 până în ziua de astăzi. Ghertenişul se învecinează la nord-vest cu satul Iersig (sat component al comunei Vermeş), în partea de est cu comuna Ramna, în  sud cu satul Fizeş (sat component al aceleiaşi comune Berzovia); la vest cu comuna Măureni, iar la nord-vest cu satul Şoşdea (sat component al comunei Măureni). Relieful este variat, de la zonă deluroasă la câmpie, având pădure de stejari, ulmi, frasini, jugaştri, arţari, păducei, plopi şi salcie.

Populaţia autohtonă a fost dintotdeauna majoritar românească, cu mici imixtiuni din Imperiul austro-ungar (maghiari şi germani colonişti). Demn de consemnat faptul rămâne că în anii 1928 şi 1950 satul Gherteniş a avut administraţie locală şi primari proprii. În curtea bisericii, s-au ridicat două monumente comemorative cu numele a 52 de eroi din Primul Război Mondial şi cu numele altor 14 eroi din cea de-a doua conflagraţie mondială.

Istoria orală vorbeşte despre existenţa unui prim lăcaş de cult în imediata apropiere a actualei biserici, lăcaş ce a primit în 1756 un antimis. Biserica actuală a fost edificată în anul 1824 sub preotul Vasile Popovici şi epitropul Nicolae Simion. Construcţia edificiului s-a realizat în condiţii vitrege şi fără nici un ajutor financiar din afară.

Construcţia bisericii s-a realizat sub formă de navă, cu turn-clopotniţă pe pronaos, din piatră şi cărămidă arsă, fiind acoperită cu tablă galvanizată, având lungimea de 25 metri şi lăţimea de 10 metri.

Pictura s-a realizat de către Filip Matei şi ucenicul său, Ştefan Lazăr, în anul 1917, ambii din Bocşa-Montană. Hramul bisericii este serbat în fiecare an la 15 august de praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului”, iar sfinţirea edificiului s-a făcut în 1935 de către episcopul Vasile Lăzaăescu al Caransebeşului, în  ziua hramului. Pictura a fost restaurată în  1964-1965 odată cu electrificarea lăcaşului sfânt, iar a doua oară în anul 1994 odată cu instalarea iconostasului de lemn sculptat. Edificiul bisericii a fost restaurat radical în 1897, iar turnul s-a construit în anul 1909. Exteriorul sfântului lăcaş a fost din nou refăcut în anul 1978 prin tehnica teraset, dată când s-a pavat şi interiorul. În 2011-2012 s-au schimbat toate geamurile şi uşile edificiului; s-a introdus şi încălzire centrală pe lemne. Casa parohială s-a ridicat în anul 1971 şi a fost sfinţită de către Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care a şi liturghisit la data de 5 septembrie.