28. Parohia Dezeşti

Protopopiatul Reșița, Șematisme

În județul Caraș-Severin, la jumătatea drumului dintre Reșița și Lugoj, aparținător comunei Fârliug este satul Dezești. Satul se învecinează cu comuna Zorlențu Mare și comuna Fârliug, astfel trecerea dintr-o comună în alta se face prin localitatea Dezești. Localitatea este atestată documentar în 1410. De-a lungul anilor, așezarea geografică a localității a suferit mari modificări. În trecut satul se afla la câțiva kilometri în partea deluroasă a zonei, iar cu timpul locuitorii au început să-și construiască case în partea joasă, unde terenul era drept și spațios. Astfel, satul s-a mutat cu totul și a rămas aici până în ziua de astăzi. Fiind o localitate aparţinătoare Banatului de câmpie, principalele îndeletniciri ale locuitorilor Dezeștiului sunt axate pe următoarele direcții: agricultură, creşterea animalelor, legumicultură, apicultură, cultura cerealelor.

Prima biserică a fost construită din lemn în anul 1797 și reclădită în 1912.  Dacă în anul 1797 a fost construită acea biserică, înseamnă că prima comunitate creștină a existat dinaintea anului menționat mai sus; probabil mărindu-se au simțit nevoia unui lăcaș de cult propriu. Din mărturiile credincioșilor aflăm că vechea biserică era așezată la câțiva metri distanță de cea actuală. Parohia deține două cimitire cu suprafața totală de 1,5 ha, fără capelă, de asemenea  mai deține 26 ha de teren agricol și 6 ha de pădure. În Foaia Diecezană din anul 1914, într-un articol intitulat ,, Starea bisericilor din protopresbiterat”, se arată că în Dezești s-a ridicat o biserică nouă, cu prețul de circa 30.000 coroane. În 2009, Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului, a târnosit biserica.

Biserica este construitǎ în forma de navǎ; are dimensiunile: 19,30 x 7 x 7, 72 m. Biserica a fost zidită în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă galvanizată. Turnul din cărămidă este acoperit tot cu tablă galvanizată, iconostasul e din lemn, bolta din lemn și pardoseala din gresie. Icoanele iconostasului sunt pictate în ulei pe pânză și aplicate pe lemn. În prezent, biserica a trecut printr-un proces de modernizare, astfel că ferestrele vechi s-au înlocuit cu unele din termopan, ușile la fel au fost înlocuite. Soba cea veche, de care povestesc bătrânii, afuma toată biserica; a fost înlocuită cu încălzire centrală pe lemne. S-a pus gresie pe jos în naos și pronaos, iar pe solee și în altar, mochetă. În 2013 Sfântul Altar a fost renovat, zugrăvit și mobilat, iar recent printr-un proiect social, ajutați de Fundația Triumful Inimii din Bocșa, s-a primit pentru acoperirea bisericii țiglă nouă (700 mp) adusă din Germania, în valoare de 4.600 euro.

Biserica nu este pictată.

Lista preoţilor (cunoscuţi): Barbul Munteanu (1751-post 1757), Damaschin Frenţ (1843), Aurel Avramescu (1907-1908), Iacob Dabiciu (1908-1928), Gheorghe Ienciu (1933-1948), Dănilă Birtea (1949-1964), Lazăr Magheţ (1965-1969), Virgil Atnagea (1969-1973), Nicolae Pereş (1975-post 1980). Mihai Boran, Doru Mogoșescu, Mutu Adrian, Gana Alexandru Florin (2011 -2017), Ion-Daniel Preda (2017 – prezent).

Prima şcoală confesională apare documentar în anul 1776. Cu siguranță că preoții ce au slujit în parohia Dezești s-au implicat în viața locuitorilor, a școlii, pentru o educație cât mai bună. Bătrânii își aduc cu drag aminte de părintele Lazăr Magheț care a chemat toți copiii la biserică. Cei mai mari trebuiau să cânte în strană, în timp ce părintele îi acompania cu vioara, ca nu cumva să greșească notele muzicale.

Pastorația și misiunea de astăzi este dificilă, pentru că pe lângă cei 40 % care vin regulat la sfânta biserică, se dorește aducerea unor persoane noi, care nu au frecventat biserica. Pentru aceștia se pregătesc diferite evenimente culturale și religioase spre a fi atrași la biserică, se dăruiesc cadouri copiilor și se organizează cu aceștia diferite activități. S-a încercat să se facă publicitate și în ziarele locale, pentru a atrage tineretul plecat din sat.