10. Parohia Cuptoare cu filia Secu – Reşiţa

Protopopiatul Reșița, Șematisme

Din anul 1554 găsim primul document despre Cuptoare, sub denumirea de atunci: Kuptor. În 1716, turcii sunt alungaţi, iar Banatul este păstrat ca domeniu al coroanei Austriei. Atunci se face şi primul recensământ de către austrieci, de unde rezultă că satul Cuptoarea (Kuptora) avea 17 case. În timpul ultimei invazii turceşti în Banat, în 1783, turcii după ce bat armatele austriace, care se retrag până la Lugoj, ocupă întreaga parte sudică a Banatului cu Orşova, Mehadia, Panciova, Biserica Albă, Vârşeţ, Deta, nimicesc instalaţiile miniere şi metalurgice de la Moldova Nouă, Sasca, Bocşa şi Dognecea. Aceeaşi soartă o aştepta şi noua instalaţie de la Reşiţa, căci populaţia germană de aici, muncitori, colonişti şi conducătorii lor, s-au refugiat la Timişoara. Atunci se ridicară locuitorii din Cuptoarea, Târnova şi Reşiţa Română şi în mai multe lupte crâncene înving toate detaşamentele militare turceşti pătrunse pe valea Bârzavei şi până la Ţerova şi reuşesc astfel să mântuie avuţia lor, dar şi uzinele de la Reşiţa de curând construite. În anul 1862, colonia Secul a fost adăugată satului Cuptoarea devenind o unitate administrativă nouă: Cuptoare-Secul. Populația în Cuptoare-Secul creşte mult. Astfel, de la 492 locuitori cât avea satul Cuptoarea în anul 1839, ajunge la 1591 locuitori cât avea împreună cu Secul în anul 1890, din care: 572 români, 696 germani, 85 unguri, 21 slovaci, şi 171 ceho-moravi şi italieni , acesta fiind şi anul de vârf după care vin descreşteri. Primul preot atestat în Cuptoarea a fost Simeon Popovici din Cacova (Grădinari), care a păstorit de la 22 septembrie 1795 până la 18 mai 1809, timp de 14 ani, în care timp a construit şi prima biserică. În anul 1968, autorităţile de atunci desfiinţează comuna şi trimit cele două sate în administrarea primăriei din Reşiţa.

Biserica ortodoxă se află aşezată în centrul satului. Planurile bisericii au fost întocmite de arhitectul Victor Vlad, profesor la şcoala Politehnică din Timişoara. Construcţia s-a executat de arhitectul Constantin Purcariu din Lugoj, în anii 1928-1931. Fundaţia s-a turnat din beton, zidurile şi turnul au fost construite din cărămidă arsă, iar acoperişul cu tablă zincată. Pictura de pe iconostas a executat-o Ioachim Miloia din Timişoara, în anul 1931. Iconostasul şi întregul mobilier le-a lucrat firma Măruţa şi Cotârlă din Oraviţa. Cele trei clopote le-au furnizat Uzinele Metalurgice din Timişoara, în timp ce ceasul din turlă a fost lucrat de către firma I.Ionescu din Bucureşti. Împrejmuirea ogrăzii cu zid din piatră şi beton, deasupra grilaj de fier, a executat-o firma Nemeth, din Reşiţa. Supravegherea întregii lucrări a avut-o arhitectul Constantin Aurel Runcan, împreună cu ing. Dansberg din Oraviţa, ing. Mihai Serengău din Reşiţa şi Mihai Belcea, preotul comunei. În anul 1951, în 22 iulie, Dr. Vasile Lăzărescu, arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului,  sfințește biserica din comuna Cuptoare-Secul.

Biserica are plan de navă, iar turnul  este atașat în partea sudică (o particularitate) lângă biserică, susținut de doi contraforți generoși la sud; este construită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă galvanizată; are 23,80 x 8 x 8,50 m.

Istoria pictării bisericii reiese din pisania aflată la intrarea principală (vestică): ,,Cu voia și ajutorul Tatălui ceresc acest sfînt lăcaș zidit in anii 1928-31 în timpul preotului Mihai Belcea a fost pictat în anii 1976 -77, la stăruința preotului Lazăr Voin, ajutat de epitropii Petru Gogoșan și Traian Mia, de cîntăreții bisericii: Toma Bululuc și Rusalin Văran, de membrii consiliului parohial Nicolae Bululuc, Trandafir Chincea, Ion Meda, Nicolae Fara și Ion Herac și de bunii credincioși și credincioase din parohie al căror sprijin moral și material s-a revărsat din plin pînă la încheierea lucrărilor de pictură, creația pictorului bisericesc Guriță State D-tru cu soția și ajutoarele sale din București. Doamne mîntuiește-i pe toți care s-au ostenit pentru zidirea și înfrumusețarea SfîntuluiTău Lăcaș”.