Ruga localităţii: Duminica Tuturor Sfinţilor (prima duminică după Rusalii)
Adresa casei parohiale: 327251 Verendin nr. 334, comuna Luncaviţa
Paroh: Pr. iconom stavrofor SOLOMON SÎRBU
N: 07.12.1981 – Caransebeș, jud. Caraș-Severin.
Hirotonit în anul 2011.
Preot la Verendin din anul 2019.
Tel.: 0734238148;
Parohia este situată în satul Verendin, comuna Luncavița, județul Caraș-Severin și se găsește în partea de Nord-Vest de Orșova la o distanță de 40 km și de Băile Herculane la o distanță de 20 km. Este așezată între dealuri, se întinde pe o lungime de 3 km în vecinătatea Luncaviței și Mehadicii, fiind înconjurată de dealuri, spre Apus Tâlva 734 m, după Goruni și Prislop care au 629 m, spre miazănoapte Miloșca 489 m.
Satul – menţionat documentar deja în 1439 – a fost așezat inițial în imediata apropiere a comunei Mehadica, despărțită fiind de hotarul natural, apa Verendinului. Întemeietorii satului Verendin au locuit mai întâi pe o latură a teritoriului, așa numitul Șăstu, în jurul satului Mehadica. În urma diferitelor năvăliri, locuitorii de aici au avut foarte mult de suferit; localitățile fiind prea expuse pericolului, şi-au părăsit vatra părintească. Astfel megicanii s-au așezat în apropierea apei Megica, iar veringenii pe un loc mai scutit, între munți, numit Piciurini, iar ceva mai târziu în imediata apropiere pe locul numit Săliște, pe malul pârâului ,,apa Verendinului”. Din cauza deselor inundații produse de acest pârâu, vatra satului a fost mutată de pe malurile apei și așezată mai sus pe dealul Săliște care are forma unei cetăți de unde ușor se poate privi în toate laturile; acolo se află și astăzi.
În 1773 Verendiul avea 87 de case, în 1935 – 454 case cu 2.242 suflete. Numărul credincioșilor în 1940 era de 2.780, toți ortodocși. Alte naționalități conlocuitoare sau secte n-au existat. Astăzi satul Verendin are 390 de familii cu 1.605 de locuitori, dintre care 4 baptiști. Ocupația locuitorilor este variată, ocupându-se cu agricultura, pomicultura și creșterea animalelor. Din punct de vedere religios, locuitorii satului, deși au diverse ocupații, frecventează des biserica, aducând totodată felurite contribuții.
Date certe despre existenţa unei biserici în satul Verendin avem din anul 1783, când pe un Liturghier de la Râmnic, din 1767, apare următoarea însemnare: „Această Sfântă şi dumnezeiască Liturghie iaste a s(fintei) b(iserici) a satului Verendin care iaste hramul sfântului ierarh Nicolae şi s-au cumpărat de liacuitorii satului pentru sufletele lor drept cu 12 fl. şi fiind preoţi parohialnici anume preotul Micşa Roşca şi cu feciorul lui preotul Ioan Popovici. Şi s-au cumpărat astă carte prin chiverniseala domnului capetan Mirzici stând şi îndemnând creştinii fiind într-această vreme dumnealui companiei comandant, stăpânind aceste sate: Teregova, Luncvaviţa, Verendin, Domaşnea, Canicea. Şi am cris eu, preotul Dimitrie Petrovici paroh Domaşnea în anul de la naşterea lui Iisus 1783”. Biserica este menţionată şi în actele arhivei militare din 1791.
Biserica veche de lemn este dărâmată şi reclădită din temelii în 1840, cu hramul ,,Sf. Ierarh Nicolae”. În anul 1892 biserica este consolidată cu fier de jur-împrejur, de către întreprinzătorul Marcus Knecht din Caransebeş, iar în 1893 se reface turnul bisericii, acesta fiind acoperit cu aramă de către tinichigiul Ludwig Neubert din Caransebeş pentru suma de 1190 florinţi şi 9 coroane. Pentru lucrările de renovare a pereţilor pe interior şi exterior se încheie un contract cu întreprinzătorul David Berneanţu din Zerveşti pentru suma de 190 florinţi şi 26 coroane. În 1929 se demolează bolta bisericii din cărămidă, înlocuindu-se cu una din scânduri de brad. În anul 1938 biserica a fost vizitată de Episcopul Vasile Lazarescu. În 1940 este realizată pictura pe bolta nouă de către pictorul Băleanu Ioan din Caransebeș. În 1948 se sfințește biserica de către Episcopul Veniamin Nistor. În 1960 se repară crucea din turnul bisericii, biserică ce acum e dotată cu mobilier nou și este racordată la rețeaua electrică. Alte reparații au mai avut loc în 1977, 1992, 1998-1999, 2002-2003. Biserica a fost resfințită de către P.S. Lucian al Caransebeșului în 13 iulie 2008.
Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, zidită în 1840 de arhitectul J. Krivansky, este în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă de aluminiu. Biserica are plan dreptunghiular de biserică-navă, de 19,55 m lungime şi 10, 80 lăţime, ca majoritatea bisericilor ortodoxe din secolul XVIII, cu altarul spre răsărit, semicircular atât în interior cât şi în exterior şi turn patrulater cu acoperiş în două ape. Interiorul este alcătuit din pronaos, naos şi altar, pronaosul fiind despărţit de naos printr-un perete. Iconostasul este din piatră, fiind pictat direct pe perete în ulei.
Pictura a fost realizată în anul 1897 de pictorul Barolomeu Delliomini din Caransebeș. Pictura a costat 1520 florinţi. Pe peretele din partea stângă a bisericii, acoperit de strana credincioşilor, s-a păstrat până în anul 1929 următoarea inscripţie: „Această sfântă biserică s-a zugrăvit pe timpul glorioasei domnii a Maestăţii sale Împăratului şi regelui Francisc Iosif I, fiind mitropolit al Românilor din Ungaria şi Transilvania Excelența Sa Înalt Prea Sfinţia Sa Dl. Dr. Miron Romanul, Episcop al diecezei Caransebeşului Prea Sfinţia Dl. Nicolae Popea, protopresbiter tractual Reverendisimul Domn Mihail Popoviciu, prin zelul şi sârguinţa parohului local Dl. Gheorghe Ionescu, preşedintele comitetului parohial Nicolae Ienea Nr. 113, Epitropi: Gheorghe Velescu 104, Alexa Bosiac Nr. 121, Petru Jurchescu 62, membri ai Comitetului parohial: Petru Muntean 38, Teodor Bosiac 126, Mihail Velescu 51, Petru Şerengău 115, Petru Curescu 136, Petru Ienea 40, Petru Mutaşcu 167, Mihail Şerengău 22, Toma Ienea 29, Ioan Vrăjitor 192, Vasile Curescu 117, Sofronie Velescu 125, Alexa Trebuian 108, Ion Ienea 182, Ion Şerengău 42, Ioan Panacea 73, Sofron Trebuian 67, Moisă Panacea 83, Moisă Vrăjitor 57, Dimitrie Trebuian 1, Gheorghe Mutaşcu 7, Petru Velescu 52, Dumitru Ienea 163, pictor întreprinzător Bartolomeu Delliomini din Caransebeş pe spesele credincioşilor din comuna Verendin în anul 1897”.
Lista preoţilor: Micşa Roşca (1775-1783), Ioan Popovici (1783), Petru Spunei (1791-1824), Gheorghe Ivaşcu (1824-1835), Gheorghe Grozăvescu (1836-1860), Dimitrie Popovici (1860-1894), Gheorghe Ionescu (1895-1911), Ioan Alexandrescu (1913-1922), Emanuel Pirtea (1922-1926), Toma Suru (1927-1975), Ioan Gaiţă (1975-2013), Horia Stoichescu (2007 – 2015), Zaharia Cocie (2013 – 2019), Solomon Sârbu (2019- prezent).
La școala primară era dascăl, în 1786, Ioan Roşca. Un cor se înfiinţează în anul 1914. Parohia se îngrijeşte de ajutorarea persoanelor nevoiaşe; de asemenea s-a înființat centrul de tineret ,,Sf. Ierarh Nicolae“ la nivelul parohiei, care are ca scop desfășurarea de activități cu tinerii, de la cântarea de strană până la organizarea de tabere, excursii și pelerinaje la mănăstirile din țară. În colaborare cu Școala Generală din localitate s-au predat cursuri de apicultură tinerilor care activează în cadrul centrului de tineret al parohiei, dar și lecţii de altoit și îngrijit pomi fructiferi.