categ. I rural B; 242 familii cu 590 credincioşi
Adresa bisericii: 327272 Plugova, nr. 199, comuna Mehadia
Adresa casei parohiale: 327272 Plugova, nr. 268, comuna Mehadia
Paroh: Pr. ION BOSIOC
Plugova e situată între dealuri, pe şoseaua naţională Timişoara – Orşova – Bucureşti, la 9 km nord de Mehadia. Prima atestare documentară a satului Plugova este din anul 1439. La acea vreme satul avea aproximativ 50 de case și era așezat pe vatra „Satului bătrân”. „Satul bătrân” avea o bisericuță din lemn cu lespezi de piatră, fiind arsă în cursul mai multor ani de către turci.
În 1793, satul a fost strămutat pe actuala vatră din ordinul împărătesei Maria Tereza, fiind înscris în Regimentul de graniță; biserica a fost clădită tot din lemn. Satul este amintit în documentele bisericești în 1751, în 1757 când avea 60 de case, în 1774, 96 de case; în 1910, erau 250 de case și 1295 locuitori, în 1935, 291 de case și 1367 locuitori. În 1992, satul avea 1.101 locuitori, din care 753 de ortodocși, 8 baptiști, 2 romano-catolici; în 2002 erau 970 de locuitori, din care 953 ortodocși, 1 romano-catolic și 15 baptiști.
Biserica actuală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1843-1846 de către preotul Ioan Dimitrievici. Biserica a avut trei clopote: unul de 150 kg de la Vârșeț, unul de 50 de kg de la Timișoara și altul de 50 de kg, care a aparținut bisericii vechi. Dar, aceste clopote au fost rechiziționate de armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial. Istoricul Valeriu Leu descrie acest eveniment cutremurător din viața bisericească a Plugovei și a localităților înconjurătoare: „Satele le petrec (clopotele) și le jelesc ca pe mort. Era o atingere și o profanare cum nu se mai auzise până atunci, o faptă anti-Hrist și ea s-a notat pentru a rămâne în eternitate, la Ruginești […], la Plugova”.
După terminarea războiului, biserica primește patru clopote noi. Pe unul din clopote este menționat numele regelui Ferdinand I „dezrobitorul Banatului”, alături de numele preoților Trifon Adamescu și Gheorghe Drăgan.
În anul 1918, biserica, prin preotul Trifon Adamescu, se implică în actul Marii Uniri. În anul 1937, la 25 iulie biserica este vizitată de Dr. Vasile Lazarescu, Episcopul Caransebeșului și în același an este cercetată de către istoricul Nicolae Iorga.
Biserica este construită în stil baroc, din piatră în cantități mai mari decât cărămida; a fost acoperită cu țiglă (solzi de pește). Iconostasul e de zid, turnul din cărămidă acoperit cu tablă de cupru.
Biserica are dimensiunile 17,20 x 6,20 m și a fost reparată în anii 1998-1999, precum și în 2011, la exterior. În anii 2013-2014, prin grija preotului paroh Marian-Pavel Lalescu și cu ajutorul Dlui deputat Ion Tabugan și al Primăriei Mehadia-primar Iancu Panduru, fiu al satului, s-a schimbat țigla cu tablă de calitate.
Biserica a fost pictată de Zaharia Achimescu în anul 1861, astăzi păstrându-se o icoană a Maicii Domnului pe tron, cu semnătura pictorului. A mai fost pictată în 1888 de un pictor necunoscut, iar mai nou a fost pictată de către pictorii Florica și Eugen Papici în 1999.
Lista preoților: Pavel Domilescu la 1738, care împreună cu preoteasa au fost executați de austrieci la „Podul Unguresc”, apoi Lupu Cristescu (1775), Gheorghe Vlăduceanu (1807-1838), Ioan Dimitrievici (1838-1860), Iosif Vlăduceanu (1860-1871), Nicolae Tătucu (1872-1875), Constantin Vlăduceanu (1875-1913), Iosif Drăgoi (1913-1916), Trifon Adamescu (1916-1948), Pavel Ciucur (1948), Ilinca Ipolit (1948-1952), Trifon Adamescu (1952-1984), Trifon Grozăvescu (1984-2008), Marian Pavel Lalescu (2008 – 2020), Ion Bosioc (2020 – prezent).
O şcoală e amintită în anul 1808. Parohia este prezentă în viața credincioșilor ei (în număr de 770), prin implicare în problemele duhovnicești și sociale cu care se confruntă enoriașii, prin organizarea de colecte în momentele care cer acest lucru, la care se adaugă consilierea familiilor dezbinate, vizitele pastorale, săvârșirea Sfintelor Taine ș.a.