01. Parohia „Schimbarea la Faţă” – Băile Herculane

Protopopiatul Băile Herculane, Șematisme

Stațiunea Băile Herculane se află aşezată în partea de S-V a ţării, pe valea râului Cerna, la o altitudine de 170 de metri, între munţii Cernei şi ai Mehedințiului. Descoperirea la Băile Herculane a numeroase monede din timpul împăraţilor Traian (98-117) şi Hadrian (117-138) ne duce firesc la concluzia că amenajarea staţiunii a început chiar în timpul domniei lui Traian. Staţiunea a intrat de la început în toponimia romană sub denumirea de Ad Aquas Herculi Sacras, Ad Mediam. Apele termale de aici au fost considerate de romani sacre, care i-au aparținut lui Hercules, precum şi altor divinităţi cum au fost Esculap şi Hygieia. La începutul secolului al X-lea așezările Mehadia și Băile Herculane făceau parte din Voievodatul lui Glad. Din secolul al XVI-lea ne-au rămas două menţiuni referitoare la staţiunea Băile Herculane. Prima aparţine lui Stephanus Taurinos, autorul operei Index Abecedarius care semnala că în apropierea cetăţii Severinului exista o fântână cunoscută sub numele de Sfânta Cruce cu efecte curative. Cea de a doua îi aparţine lui Nicolae Olahus (1493-1568), care spunea: „nu departe de Severin se zice că este o fântână ţâşnitoare pe care locuitorii o numesc Sfânta Cruce, a cărei apă, după cum am auzit de la mulţi, biruie metehnele trupului; de aceea chiar şi turcii ţin această fântână la mare cinste. Acestea le-am auzit odinioară de la curtenii lui Barnaba Bebay, banul acestui loc”. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac, iar după al Doilea Război Mondial localității i-a fost acordat titlul de oraș și din 2011 acela de stațiune balneară.

Protopopul Nicolae Stoica de Hațeg, a consemnat în cronica sa prezența la Băile Herculane în ziua de 4 iulie 1799 a trei episcopi, Petru Petrovici al Timişoarei, Iosif Ioanovici de Şacabent de la Vârşeţ şi Ioan Ioanovici, A. Bacichi de la Novisad care în urma Sfintei Liturghii din ziua de 24 iulie același an, au marcat printr-o cruce locul unde avea să se zidească viitoarea biserică ortodoxă din centrul staţiunii, în parcul central, unde și astăzi mai cântă fanfara militară în duminici şi sărbători. În ziua de 30 august din anul 1803, s-a pus piatra de temelie a noii biserici împreună cu hrisovul scris în limba română: „Întru Mărirea Sfintei, cei de o Fiinţă Făcătoarei de viaţă şi nedespărţitei Troiţe, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, s-au început această besearecă a Sfintei Schimbări la Faţă la Băile Mehadii, pe vremea împărăţiii lui Franţişcuş al doilea împăratul Romanilor, Craiul hunguresc, şi s-au pus acest fundament cu mâna Preosfinţitului Episcopului Vîrşeţului, Caransebeşului şi al Orşovo-Mehadii Iosif Ioanovici Şacabet. Fiind de faţă mulţime de cinul preoţesc cel pravoslavnic, domni ofiţeri militareşti, provinţialnici cinstiţi negustori, şi de alţi pravoslavnici creştini. Şi precum această scrisoare pe hârtie însemnată în sticlă întru această piatră s-au pus aşijderea şi altă piatră cu tituluş latinesc întru acest fundament s-au pus. Iar Domnul să întărească Casa Sa, neclintită să rămână în veacul veacului, rugăciunile noastre care întrânsa de la noi se fac, să le primească în sânul îndurărilor Sale, Amin. S-au scris şi la fundamentul acestei biserici la Băile Herculane s-au pus la 30 de zile a lunii lui august, anul 1803. Iosif Ioanovici Șacabent, episcopul Vârşeţului”. Construcţia bisericii a început în anul 1803 cum însuşi afirmă Nicolae Stoica de Haţeg: „Eu începui beseărica la băi”. Construcţia ridicată la dorinţa episcopului „în stil gotic cu bolţi, fără bârne de susţinere şi acoperită cu ţiglă, a putut fi sfinţită în ziua de 15 august în anul 1805 de către episcopul Şacabent al al Vârșețului. În luna octombrie a aceluiași an, datorită unor ploi, apele râului Cerna au crescut atât de mult, provocând puternice inundații încâts-a prăbuşit bolta bisericii, împreună cu acoperişul gotic.”. Biserica a fost refăcută din nou între anii 1806-1808. În anul 1808 s-a obţinut de la prinţul Ludovic, inspector de graniţă, un teren pentru curtea bisericii, care mai apoi în anul 1811 a îngrădit-o cu un gard de pari. În anul 1820 a început pictarea bisericii prin donaţii ale unor boieri din Ţara Românească precum și din partea episcopului Constandie Filides al Buzăului. Pictura a fost executată de pictorii Franz Xaver, Stapf şi Moisi Bergovici din Caransebeş, valoarea lucrării fiind de 650 de florini. Executarea picturii s-a terminat în anul 1822, iar ultima sumă de 93 de florini a fost achitată de protopopul Nicolae Stoica de Hațeg. În anul 1825, comisarul regal Sava Tekelija din Arad a donat noii bisericii din Băile Herculane un clopot mare de 300 kg, a înălţat turnul şi în anul 1830 acoperișul din șindrilă al biserici a fost înlocuit cu unul de ţiglă. Timp de 60 de ani, biserica şi-a desfășurat neîntrerupt misiunea de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. Necazul cel mare a venit în anul 1863 când noile autorități habsburgice au cerut ca biserica să fie demolată.

Actuala biserică, datează din anul 1864 şi este zidită din piatră şi cărămidă în stil bizantin, în formă de cruce grecească, având cupolă centrală sprijinită pe patru coloane, şi a fost pardosită cu plăci de ciment. Vechiul iconostas a fost lucrat în anul 1864 de pictorul vienez Alexandru Guth în stil baroc. Sculptura a fost lucrată simplu, iar icoanele pictate pe pânză și au fost aplicate pe lemn. Pictura murală în tempera cuprindea 14 scene biblice atât din Vechiul Testament cât și din Noul Testament şi a fost executate în stil neobizantin între anii 1936-1937 de pictorul Ioan Băleanu din Caransebeş. Datorită fumului de la lumânări, pictura s-a deteriorat şi cu toate încercările de refacere, nu s-a putut face nimic,astfel că s-a impus o nouă pictură care a fost executată între anii 1987-1990 în frescă de pictorul Traian Horia Petrescu din Bucureşti. Iconostasul vechi a fost înlocuit cu unul nou, de o valoare artistică deosebită, executat cu multă măiestrie între anii 1988-1990 de renumitul meşter sculptor Dumitru Gafton din Târgu Neamţ şi a fost cea de-a 42-a lucrare a sa. Multe dintre operele sale au ajuns la diferite biserici din SUA, Canada, Australia, Germania, Franţa, etc. Pictura de pe catapeteasmă a fost executată cu multă măiestrie de pictorul Alexandru Petre din Bucureşti. La rândul ei, aceasta poate fi împărţită în mai multe registre, după cum se poate observa: în cupola bisericii numită și Pantocrator se află Iisus Hristos Atotţiitorul, care din înaltul Cerului priveşte şi conduce lumea aceasta văzută și nevăzută. Lucrarea Cina cea de Taină se află pe cafasul domnesc și este opera familiei Papici, pictori bisericești din Drobeta Turnu Severin. Pe arcadele boltei centrale se află numeroase chipuri biblice atât din Vechiul cât și Noul Testament,completate cu alte imaginii de drepți, prooroci, mucenici, mucenițe, cuvioși și cuvioase, încadrate artistic în medalioane diferite, împodobesc frumos biserica.Din anul 1970, în partea laterală a bisericii, spre vest,s-a adăugat un pridvor, iar ulterior, în anul 1990 s-au mai adăugat încă două încăperi pentru lumânări. Deasupra intrării de la miazănoapte, pe zidul bisericii la intrare, se afla o inscripţie: „Veniţi fiilor în sânul meu!” care, prin adăugarea pridvorului a dispărut. Se pare că biserica până în anul 1994 nu a fost sfinţită. Cu această ocazie în Sfânta Masă pe lângă cele de trebuinţă s-a adăugat şi un hrisov cu următoarea inscripţie: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Sfinţitu-s-a această biserică cu hramul Schimbarea la Faţă, din Parohia Ortodoxă Română din protopopiatul Caransebeş, întru mărirea lui Dumnezeu, Celui Atotputernic, pentru fericirea şi mântuirea celor ce cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste vor intra şi se vor închina într-însa, în anul de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos 1994, ziua 16, luna octombrie, în zilele desfăşurării lucrărilor Forumului Românilor de pretutindeni, de către Prea Sfinţitul Emilian, episcopul reînviatei eparhii a Caransebeşului, preoţi slujitori Ieremia B. Ghita, Nicolae Pereş şi Constantin Cilibia, epitropi Emil Milici şi Dănilă Puican, cântăreţ Gheorghe Grozăvescu, iar membri în Consiliul Parohial: Simion Vornicul, Iosif Panduru, Constantin Măncilă şi Mihalache Oprea”. În partea de miazăzi, alături de uşă în partea dreaptă şi în partea stângă se află Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, iar deasupra Pisania, întocmită cu ocazia sfinţirii bisericii, care glăsuieşte: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu puterea Sfântului Duh, această sfântă biserică cu hramul Schimbarea la Faţă al Parohiei Ortodoxe Române din Băile Herculane, s-a zidit în anul 1864, sub păstorirea preotul Vasile Popovici, apoi s-a împodobit cu pictură nouă în tehnica frescă şi tempera de pictorul Traian Horea Petrescu, sub arhipăstorirea Î. P. S. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, în anul 1989, protopop al Tractului Caransebeş, fiind prea onoratul preot Dimitrie Grama, Paroh Protopop Stravofor Ieremia B. Ghita, preoţi slujitori Nicolae Pereş şi Constantin Cilibia, cu sprijinul consiliului şi comitetului parohial al credincioşilor localnici şi a celor veniţi la tratament. A fost sfinţită în zilele desfăşurării lucrărilor celui de-al doilea Congres al Spiritualităţii Româneşti de către Prea Sfinţitul Părinte Emilian Birdaş, episcop al reînviatei episcopii a Caransebeşului la anul 1994, luna octombrie, ziua 16”.

Vechiul altar, datorită spațiului mic, uneori devenea neîncăpător pentru ofcierea serviciului divin. La inițiativa preaonoratului părinte protopop Pereș Nicolae, în anul 2007 au început lucrările de strămutare a Sfântului Altar în poziția geografică cerută de orientarea amplasamentului sfintei biserici. Datorită intervențiilor avute a trebuit ca totul să fie reluat. În partea dreaptă a Sf. Altar se află noul Proscomidiar cu toate cele necesare exercitării cultului divin. În partea stângă a Sf. Altar se află o altă încăpere unde sunt păstrate cărțile de slujbă, mese pentru tăierea anaforei, precum și alte obiecte bisericești. Catapeteasma de care s-a amintit mai sus a fost mutată de pe vechiul loc și așezată pe actualul amplasament. Noua pictură a fost executată cu multă măiestrie în tempera de pictorul bănățean Damian Mihuț din comuna Zăvoi. Au fost pictate noi scene biblice atât din Vechiul cât și din Noul Testament.

Sfântul Lăcaș a fost resfințit în ziua de 7 septembrie 2014 prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Dr. Episcop Lucian Mic al Caransebeșului înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi în prezența autorităților locale, precum și în fața unei mari mulțimi de credincioșii atât localnici la care s-au alăturat și cei sosiți în stațiune. S-a sfințit, mai întâi, exteriorul bisericii, Sfântul Altar cu pictura cea nouă, apoi Sfânta Masă cu toate cele de trebuință exercitării cultului divin. În piciorul Sfintei Mese, se află următorul hrisov care glăsuiește peste veacuri:

<<În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, sfințitu-s-a această biserică cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului”, din parohia Băile Herculane protopopiatul Băile Herculane întru mărirea lui Dumnezeu Celui Atotputernic, pentru fericirea și mântuirea celor ce cu frica Lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste vor intra și se vor închina într-însa, în anul de la Nașterea Domnului 2014, ziua a 7-a din luna septembrie în timpul arhipăstoririi Preasfinției Sale Lucian, episcopul Caransebeșului, preot paroh al acestei sfințite biserici fiind protopop Nicolae Pereș, preot slujitor Constantin Cilibia, iar membrii consiliului parohial: Dănilă Puican, Constantin Măncilă și Anghel Curcan, Marius Dănănău, Prof. Achim Martin, Prof. Iosif Panduru, Dumitru Stoian, Gabriel Câtu, Aurel Popa, Florin Martinescu, Ion Sitaru. Biserica a fost construită în 1864, din cărămidă și piatră, având iconostasul din lemn. Biserica a fost pictată parțial de Ioan Băleanu din Caransebeș și finalizată între anii 1988-1990 de pictorul Traian Florea Petrescu. Reparații au fost efectuate în 1970,1977 și 1989. Prima Târnosire a bisericii s-a făcut de către Episcopul Emilian Birdaș, în anul 1994 la data de 16 octombrie. Începând cu anul 2013, prin osârdia preoților slujitori și a bunilor credincioși s-au inițiat demersuri legale pentru extinderea bisericii către răsărit cu 50m². În urma obținerii avizelor s-au demarat lucrări de construcție, schimbându-se deopotrivă poziția sfântului altar dinspre partea de nord, înspre partea de răsărit, pictându-se în unitate și echilibru iconografic noul spațiu destinat sfântului jertfelnic de către pictorul Damian Mihuț, din Zăvoi. Deopotrivă s-au efectuat restaurarea exteriorului bisericii.

După 150 de ani de la ctitorie și 20 de ani de la prima târnosire s-a rectitorit sfântul jertfelnic și s-a pecetluit spre slava lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, care ai voit să ai în locul acesta locaș sfințit, caută spre robii Tăi, care îți aduc ale Tale dintru ale Tale și îi miluiește cu puterea Ta cea mare, dă-le mulțimea bunătăților Tale Cerești și pământești, iar biserica aceasta fă-o de nesfârșit har și prisositoare daruri ca totdeauna să se preamărească numele Tău Cel Sfânt.>> – Episcop Lucian al Caransebeșului.

Între preoţii slujitori la vechea biserică amintim pe: protopopul Nicolae Stoica de Haţeg (1795-1832), urmat de Lazăr Radac (1833-1841), de origine sârbă, Iacob Popovici (1841-1850) şi Dimitrie Iacobescu (1850-1864). Slujitorii bisericii actuale: Vasile Popovici (1864-1918), Dimitrie Popovici (1918-1943), Dimitrie Anuţoi (1944-1966), Nicolae Văleanu (1966-1967), Ieremia B. Ghita (1967-1994). Al doilea post de preot, începând cu anul 1984, a fost ocupat de Nicolae Pereş, paroh între anii 1994-1995, din anul 1995 protopop de Băile Herculane, iar paroh din același an și până la 1 Iulie 2013 a fost preotul Dr. Constantin Cilibia. Între anii 1998-2000 a mai slujit de asemenea şi preotul Antonie Zorilă de la Sibiu.

Pe teritoriul oraşului Băile Herculane există și două cimitire interconfesionale, unul administrat de Biserica Parohială, iar celălalt de Primăria orașului. Ele se găsesc în apropiere unul de celălalt, iar cel nou dispune și de o capelă mortuară, construită la inițiativa fostului primar Oprescu Ion, în anul 2006, din fondurile primăriei şi a fost sfinţită de Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Lucian Mic al Caransebeşului în ziua de 8 Septembrie a aceluiași an.

În depozitul județean de carte veche Caraș-Severin se află, cu nr. de inventar 884, un Octoih tipărit la Buda în anul 1730 și un Apostol cu nr. de inventar 827, tipărit în anul 1784 la București, care au aparținut bisericii din Băile Herculane.

Prin grija preotului Ieremia Ghita, parohia a achiziționat un apartament care să fie folosit ca și casă parohială.

În prezent biserica parohială din Băile Herculane cu hramul „Schimbarea la Față” este vizitată de numeroşi credincioşi sosiți la tratament balnear atât din ţară cât şi din străinătate. În felul acesta ameliorarea sănătății trupești este completată de sănătatea sufletească, regăsită în rugăciunile și slujbele sfintei biserici. Biserica din Băile Herculane prin specificul locului, dar și prin forma ei arhitectonică, precedate de frumoasa pictură şi sculptură bisericească, oferă vizitatorului, cercetătorului şi îndeosebi credinciosului un îmbietor loc de rugăciune şi linişte sufletească.