„Tabăra din inima satului” – începutul învierii comunităților rurale din județul Caraș-Severin

În 1922 Lucian Blaga scria într-o poezie că „veșnicia s-a născut la sat”. Pentru mulți români, satul românesc pare o cauză pierdută. Exodul de la sat la oraș, plecarea adulților și tinerilor în alte țări, izolarea și lipsa locurilor de muncă au făcut ca din multe sate să nu mai rămână mare lucru. În acest context complicat, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2019 Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari), oferindu-le românilor șansa de a conlucra la învierea satului românesc.

Mai poate învia satul românesc? Dacă luăm în considerare bucuria și speranța din ochii voluntarilor și formatorilor participanți la „Tabăra din inima satului”, răspunsul este cu siguranță DA. „Tabăra din inima satului” înseamnă mai mult decât un proiect de formare: este începutul unui drum, al drumului către învierea comunităților rurale din județul Caraș-Severin.

Părintele Mihai Ciucur, inspector social și pentru activități cu tineretul în Episcopia Caransebeșului a spus despre tinerii voluntari că „sunt apostolii Bisericii noastre, oameni care vor duce în sate izolate atât cuvântul Evangheliei cât și educația tinerilor și pregătirea lor pentru viață”.

Omul care s-a zbătut foarte mult alături de părintele Mihai Ciucur și a crezut în acest proiect este doamna Nicoleta Marcu, directorul Casei Corpului Didactic Caraș-Severin. Un profesionist în educație, care timp de aproape o săptămână s-a implicat în formarea tinerilor spunând că: „nu poți să ai o mai mare împlinire a muncii tale, decât atunci când vezi că totul a fost înțeles și se va pune în practică”.

Pe parcursul celor cinci zile tinerii au participat la ateliere de dezvoltare personală, comunicare și gestionarea conflictelor, ateliere în care au învățat cum se organizează o tabără, ateliere de educație pentru viață, ateliere de jocuri și seri tematice. Spre finalul taberei s-a repetat de câteva ori că „greul abia acum începe”, însă voluntarii au plecat la drum cu bucurie și perseverență. Rezultatele au început să se vadă chiar din timpul taberei.

În ultimele două zile voluntarii și-au luat misiunea în serios și au realizat în echipe proiecte de organizare a taberelor în câteva comunități rurale. Prezentările proiectelor au fost impresionante, pentru că au pregătit totul în cele mai mici detalii. În timp ce și-au susținut proiectele, evaluatorii au invitat participanții să găsească soluții pentru diferite probleme neprevăzute și au fost surprinși de maturitatea cu care voluntarii au găsit soluții.

Anita Radics, președintele ATOR Banatul de Munte, a sintetizat în câteva cuvinte ce a însemnat pentru ea și pentru alți tineri participarea la acest proiect: „Am trăit o săptămână în care binecuvântările venite de la Dumnezeu s-au ținut unele după altele. Am descoperit tineri, prieteni, o nouă generație de voluntari care va purta pe umerii ei acest proiect de suflet al tuturor.”

George Lăpădat s-a implicat cu toată inima în acest proiect spunând că voluntarii vor fi cei care „îl vor duce pe Hristos la ușa copiilor, părinților și ai oamenilor din comunitățile rurale”. Gândul lui George a fost continuat de Alexandru Vuc, un voluntar dedicat aproape permanent activităților de la Centrul Moniom, care a spus că proiectul va fi „o binecuvântare pentru comunitățile rurale din județ”.

Alexandra Crîsta, o voluntară care pune mult suflet în activitățile de la Centrul Moniom a renunțat la o vacanță în străinătate pentru a fi alături de voluntarii din această tabără. Cu încredere în acest proiect a spus că „împreună putem schimba ceva, pentru că Hristos este în mijlocul nostru și în inima satului!”.