Canoul cel Mare – un îndemn la o viață integră

Miercuri seara Preasfințitul Părinte Episcop Lucian s-a rugat alături de credincioșii din Caransebeș l-a slujba Deniei Canonului cel Mare a Sfântului Andrei Criteanul. Ierarhul a oficiat această rânduială din a cincea săptămână a Postului Mare împreună cu un sobor de preoți și diaconi, l-a care au participat credincioși caransebeșeni, elevi și studenți teologi de la școlile de profil din municipiu.

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este oficiat de două ori în Postul Paștilor: în prima săptămână din Post – împărțit în patru zile în cadrul slujbei Pavecerniței Mari și miercuri, în a cincea săptămână, integral, în cadrul slujbei Utreniei zilei de joi.

După sfânta slujbă părintele arhimandrit Casian Rușeț, consilier cultural al Episcopiei Caransebeșului a rostit un cuvânt în care a spus că această rânduială a Canonului „este o provocare pentru omul contemporan în care ni se pune la încercare atenția în primul rând, pentru că este foarte greu de pătruns această rânduială liturgică”.

Făcând referire la dialogul pe care îl purtăm cu noi înșine în rânduiala Canonului celui Mare, părintele arhimandrit a explicat faptul că „această slujbă ne îndeamnă să ne lăsăm potențați în viața noastră de latura sensibilă a sufletului și să subjugăm latura vegetativă a lui, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel că trebuie să fim oameni duhovnicești și nu oameni psihologici de suprafață. În societatea noastră se dovedește faptul că suntem captivi laturii vegetative a sufletului nostru, iar slujba de astăzi ne spune că ceea ce trebuie să ne potențeze întreaga viață și întreaga constituție este latura sensibilă, care trebuie să devină coordonata esențială a vieții noastre”.

Părintele consilier a încheiat cuvântul îndemnându-i pe credincioși să meargă la casele lor cu gândul la „slujba Canonului Mare care ne oferă puterea de a duce o viață fără a fi subjugați de sentimentele labile, o viață care să devină cu adevărat integră”.

Canonul cel Mare a Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.