Pomenirea celor adormiți la Parohia Mâtnicu-Mare

Sâmbătă, 4 noiembrie (moșii de toamnă), la invitația părintelui paroh Raul Dorin Vasile But, preoții arondați Cercului pastoral-misionar Caransebeș au săvârșit slujba Parastasului de obște, în biserica parohială cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Duminica Sfinților Români”, pentru credincioșii „adormiți întru nădejdea Învierii și vieții veșnice” comunității mâtnicene.

După ce, la orele dimineții, preoții Cercului pastoral-misionar, au săvârșit îndătinatele slujbe de pomenire, a celor răposați („…întru dreapta credință: a strămoșilor, moșilor, părinților, fraților, fiilor și ale tuturor sufeletelor….”), în comunitățile pe care le păstoresc, spre amiază, au poposit în mijlocul credincioșilor parohiei menționate. La biserică au fost așteptați de mulțumea credincioșilor, veniți să împlinească datoria creștinească a pomenirii celor trecuți în veșnicie. Parastasul a fost slujit de: pr. Livius-Ioan Bojin Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” – Caransebeș, pr. Nicolae-Cristian Iova Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Tincova și pr. Raul Dorin Vasile But Parohia Mâtnicu-Mare, răspunsurile liturgice fiind oferite de ceilați preoți participanți.

Activitățile cuprinse în programele-cadru, recomandate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru marcarea  Anilor omagiali și comemorativi, nu sunt lăsate deoparte, în Episcopia Caransebeșului, odată cu trecerea anilor respectivi, ci, sunt reluate periodic și aprofundate. În cadrul aceste lucrări, se înscrie și slujirea Parastasului de obște amintit, ca o continuare (și în strânsă legătură) cu marcarea „Anului comemorativ al celor adormiți în Domnul” – 2021, în Eparhia noastră (s-au slujit 200 de parastase de obște în cimitirele și bisericile parohiale).

          Cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. Livius-Ioan Bojin, coordonatorul cercului. Printre alte citate bibilice, făcând (parcă) legătura între cei doi ani (2021 – comemorativ al celor adormiți și 2023 – omagial al persoanelor vârstnice) părintele aduce în atenție îndemnul Sfântului Apostol Pavel, cuprins în Epistola către Evrei: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (13,7). Grăitoare rămâne trăirea, celor ce sunt și rămân modele de înțelepciune și bună-cuviință, credință și milostenie, nădejde și dragoste, jertfelnicie și bucurie, atât în viața aceasta, cât și în veșnicie, prin amintire și pomenire a chipului, cuvintelor și faptelor lor. În continuare, părintele amintește câteva modalități ale menținerii unei legături vii cu cei adormiți: aducerea aminte de ei, rugăciunile de mijlocire pentru iertarea păcatelor și odihna lor, milostenia.

Parastasul este o slujbă de comuniune: „Morții fac parte din viața noastră, ei înșiși nu mai pot face nimic pentru ei…conștiința noastră trebuie să fie pusă în lucrare în această direcție” (Arhim. Dumitru Cobzaru). La judecata particulară, a sufletului, după despărțirea de trup (la 40 zile) sunt evaluate faptele noastre săvârșite până la trecerea din viața aceasta. La Judecata finală (la Apocalipsă, Parusie sau Eshaton) vor fi judecate și urmările faptelor nostre, petrecute în curgerea timpului dintre cele două judecăți. Pentru aceste fapte, căința nu mai poate fi, fără de trup, manifestată. Din această realitate și din acest adevăr de netăgăduit, apare importanța capitală a mijlocirii celor vii, prin Biserică și slujitorii ei, pentru cei adormiți.

Încredințați că ruga nostră către Dumnezeu aduce iertare păcatelor celor pomeniți, într-un cuget și glas am zis și zicem, în sâmbete și celălalte zile îndătinate de pomenire, dar mai ales la Sfânta Liturghie: „în veci să fie (din neam în neam și vrednică de amintire) pomenirea lor!” (Pr. Cristian Mokesch)