Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Cuvios Chiriac Sihastrul” – ridicată în anul 1780
categ. III rural B; 29 familii cu 58 credincioşi
Adresa bisericii: 327181 Calina, comuna Dognecea
Paroh: Vacant
Adminstrator: Pr. iconom COSMIN-FLORIN COSMA
N: 15.02.1985 -Beiuș, jud. Bihor.
Hirotonit în anul 2011.
Preot în Reșița din anul 2018.
Tel.: 0768009067;
Email: cosmaflorincosmin@gmail.com
La 30 km de Oraviţa este Calina, localitate ce este situată între Dognecea şi Secăşeni. Calina este un sat de deal, aşezat în Munţii Dognecei. Prima atestare documentară datează din 1368. Alte documente care să vorbească despre localitate nu se mai găsesc până la 1690-1700, când este amintită din nou ca localitate care aparţinea de districtul Vârşeţ. Apoi, în secolul al XVIII-lea, a fost proprietate a fiscului, iar din 1855 trece în proprietatea Societăţii de Căi Ferate Austro-Ungare, direcţiunea Dognecea. Calina, deşi numără azi doar 50 de familii (110 locuitori), păstrează cele mai vechi tradiţii din Banat. Numele locuitorilor satului, precum: Boru, Vic, Dia, Ghilă, Hersia dezvăluie dăinuirea acestei aşezări, precum şi originile mult mai timpurii ale ei. Denumită Perenna-Premier, apa de Calina se situează între primele 10 din cele mai bune ape minerale naturale necarbogazoase la nivel mondial. Lucru pe care că l-au aflat chiar şi contesele de la Viena, care veneau să se relaxeze prin împrejurimi acum aproape 150 de ani, lucru afirmat chiar de către Costică Gruiescu, un cunoscător al locurilor şi fiu al satului.
Biserica a fost construită inițial la Ciudanovița. De acolo a fost dusă la Greoni pentru ca, prin 1780, să ajungă la Calina. Oamenii din partea locului nu și-au permis mai mult, ei neocupându-se cu mineritul, ci cu tăiatul lemnelor și cu creșterea animalelor. Lemnele le vindeau la Cacova (Grădinari). A existat în biserică și o colecție de cărți scrise cu litere chirilice. Chivotul datează din 1892, fiind pictat de pictorul N. Hașca și donat de familia Tudor Drugărin. Icoanele de pe iconostas au fost pictate de Mihai Mustață, un pictor profesionist născut chiar la Calina. Pe scaunele împărătești, plăcuțe metalice cu nume precum Vuc, Boru, Putnic, Trifu, Mustață. Din cele trei clopote funcționează două.
Sistemul constructiv folosit pentru edificarea bisericii, întâlnit și la alte biserici bănățene este cunoscut sub numele de „Fachwerk” (sistemul în paiantă sau în grai popular sistemul „în căței”). Sistemul „în căței” derivă din sistemul Blockbau, doar că, spre deosebire de acesta din urmă, se intercalează de-a lungul peretelui stâlpi verticali denumiți căței sau stobori (denumire utilizată în câmpia bănățeană). Cățeii se fixează jos în talpă și sus în cunună prin „limbi” (sau „mucuri”) croite cu securea; ei sunt prevăzuți cu șănțulețe laterale făcute cu dalta în care se introduceau capetele bârnelor orizontale care acum erau mult mai scurte. Bisericile construite după acest sistem aveau pereții exteriori acoperiți cu lipituri de pământ amestecat cu pleavă şi paie tocate, rezolvându-se astfel una dintre deficiențele bisericilor de lemn, și anume cea a frigului în sezonul rece; acest procedeu constructiv a permis mărirea considerabilă a spațiului interior al bisericilor. Acest sistem de construcție a fost inventat din nevoia de a economisi lemnul. Sistemul „în căței” a fost adoptat în Banat probabil pe la începutul secolului al XVIII-lea atunci când lemnul de construcție a devenit din ce în ce mai rar și mai scump. În bisericile de lemn din Banatul montan se păstrează un număr considerabil de icoane pictate pe sticlă; suportul picturii – sticla – era furnizat de către cele două manufacturi de prelucrare a sticlei („glăjării“) de la Tomești (așezare situată pe valea Begheiului, jud. Timiș) și cea de la Calina (jud. Caraș-Severin), care funcționau la începutul secolului al XVIII-lea. În biserica din Calina se păstrează și câteva icoane pictate pe tablă.