Întrunirea pe luna noiembrie a preoților din Cercul pastoral-misionar Caransebeș

Joi, 17 noiembrie, preoții ce alcătuiesc Cercul pastoral-misionar Caransebeș s-au adunat, pentru rugăciune – comuniune și comunicare, la biserica parohiei „Intrarea Domnului în Ierusalim” din Caransebeș.

S-a început prin citirea unei catisme din Psaltire, lecturarea fiind asigurată de pr. paroh Florin-Ilie Ciucur și preoții Laurențiu Iacob și Liviu-Florin Muntean de la Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie – Caransebeș. Psaltirea este singura carte a Vechiului Testament preluată integral de ciclul liturgic, constituind, de la începuturi, o carte de căpătâi pentru practicarea rugăciunii, atât pentru mireni, care au prețuit-o și păstrat-o în casele lor la loc de cinste; cât și pentru monahi, care aveau obligația, prevăzută de „Rânduielile vieții monahale”, de a memora integral sau parțial Psaltirea. Tâlcuirea ei s-a aflat printre preocupările de căpătâi ale Sfinților Părinți, aceștia lăsându-ne scrieri alese în acest sens. După studiile bibliștilor, aproximativ 1/3 din conținutul ei apare citat în versetele cărților Noului Testament, neexistând, – totodată –  slujbă, din cultul divin public sau particular, care să nu conțină stihuri, expresii, cuvinte de o inegalabilă frumusețe și profunzime. Luând aminte la cuvintele lor, ale Psalmilor, mintea se întoarce spre simțire, fiind călăuzită de dumnezeiescul dor și har spre vederea luminii cunoștinței/conștiinței de chip.

Referatul dedicat „Anului comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, a fost prezentat de pr. Trandafir Iustin Petru Albai de la Parohia Constantin Daicoviciu, purtând titlul: „Sfântul Simeon Noul Teolog și învățătura sa despre rugăciune”. Bine structurat, începe prin câteva elemente biografice, ilustrativă fiind fuga de mărirea deșartă și demnitățiile imperiale, pentru căutarea și găsirea liniștei; din aceasta rodind rugăciunea curată – isihastă, care l-a însuflețit și unit cu Dumnezeu. Din prinosul celor trăite, devine povățuitorul, părintele duhovnicesc, atât al unui număr de monahi ce se alipesc de el, cât și al nenumăraților creștini (din lume și mânăstiri) ce se adapă și  se hrănesc din scrierile sale.

Scrierile sale nu impun o practică/metodă a rugăciunii, ci oferă povețe pentru mireni și monahi, ajunși la diverse stadii ale vârstei spirituale, pentru atingerea și păstrarea rugăciunii curate. Rugăciunea trebuie, însă, să angajeze omul în integralitatea sa, sfântul Simeon vorbind despre rugăciunea, nu doar a minții coborâtă în inimă, a sufletului, ci și a trupului, prin atitudine/gest. Subliniază importanța participării la slujbele Bisericii (mai ales Dumnezeiasca Liturghie) în legătură directă și ca izvor a rugăciunii din pravila personală.

În încheierea întâlnirii, pr. Raul Dorin Vasile But – coordonator al cercului, a transmis diverse informații privind organizarea următoarelor întruniri. (Pr. Cristian Mőkesch)