Pelerinajul tinerilor la mănăstiri vâlcene

În perioada 29 aprilie – 2 mai, 12 tineri atoriști, au reușit să se bucure de cele câteva zile libere „acasă”, la Arnota, loc ajuns la sufletul fiecăruia dintre noi, la care revenim de fiecare dată când avem ocazia.

Pelerinajul a început cu o slujbă de binecuvântare a călătorie, care ne-a ajutat să plecăm cu gânduri de bucurie și entuziasm, având ca destinație mănăstirea Arnota la care am ajuns după un drum plăcut, un drum unde ne-am bucurat de minunile lăsate de Dumnezeu pe pământ.

După o seară petrecută cu maicile citind Canonul Învierii, ziua de duminică ne-am petrecut-o la Sfânta Liturghie unde, împreună cu câteva dintre maici, am dat răspunsurile. În a doua parte a zilei am avut ca primă oprire mănăstirea Bistrița, nu departe de noi, unde ne-am închinat la moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și am petrecut câteva clipe de rugăciune. A doua oprire a fost mănăstirea Hurezi, mănăstire la care trecem ori de câte ori avem ocazia pentru a ne bucura de frumusețea de acolo cât și pentru starea de liniște pe care o emană. A urmat mănăstirea Dintr-un Lemn, un loc încărcat puternic din punct de vedere istoric și duhovnicesc, iar  în final, înainte de a încheia ziua, am poposit și la mănăstirea Surpatele, ctitorie brâncovenească, la fel ca și mănăstirea Hurezi.

A treia zi a avut ca destinație finală Schitul Pătrunsa, acest drum fiind „întrerupt” de câteva agape la mănăstirile din împrejur, Mănăstire Iezer, loc unde am reușit să ne închinăm la Peștera Sfântului Antonie de la Iezer, urmată de un popas la mănăstirea Pahomie, de unde am început drumeția până la schit. A fost un drum unde am fost înconjurați de peisaje uimitoare, un drum în care am avut ocazia să ne reconectam unii cu ceilalți prin vorbe, zâmbete, și să ne reamintim încă o dată că: “Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu.” (Matei 18;20). După un drum pe aproximativ 7 km, am ajuns să ne închinăm la numeroasele moaște așternute în schit și să ne bucurăm de câteva cuvinte de îndrumare atât în activitatea noastră cu tinerii, cât și în viața de zi cu zi de la starețul de acolo, părintele Filaret.

În ultima zi, în drumul spre casă, ne-am oprit la mănăstirea Tismana unde am poposit pentru câteva minute la icoana sfântului Nicodim de la Tismana, iar ca ultima oprire, ne-am închinat la mănăstirea “Nașterea Maicii Domnului” din Băile Herculane.

Câteva gânduri din partea pelerinilor:

„Aceste 4 zile de pelerinaj au fost cu adevărat dătătoare de liniște și pace. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am bucurat că am putut să ajungem și la mănăstirea Pătrunsa, loc care are o încărcătură duhovnicească atât de mare, de unde, timp de câteva minute, am primit și un cuvânt de învățătură din partea monahului Filaret. Pentru mine, va rămâne unul dintre pelerinajele cele mai apropiate de suflet!” ne mărturisește tânăra Anamaria Iovu.

„Slavă lui Dumnezeu pentru aceste zile de liniște sufletească, acest pelerinaj a prilejuit o așezare sufletească pentru noi toți. Ne-am întors la Arnota, locul care ne răspunde la întrebările pe care nu le putem înțelege. Mă bucur că am reușit să lucrez la virtutea răbdării și îmi doresc pe viitor să aducem cât mai mulți tineri noi în acest loc luminos și primitor!” ne spune tânărul Mihail Cincheză.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut niște zile pline de lumină, căldură și binecuvântare Lui a fost simțită printre noi și zâmbetele noastre!