Doamna Cornelia Fetea a primit Crucea „Episcop Elie Miron Cristea”

Sâmbătă, 19 iunie, în Ajunul Praznicului Rusaliilor, ca o comemorare a Rusaliilor negre din anul 1951, la Casa de Cultură „George Motoia Craiu” din Oravița, s-a desfășurat evenimentul „Deportarea bănățenilor în Bărăgan, la 70 de ani de la începutul ei”, organizat de Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România, filiala Caraș-Severin și Forumul Democratic al Germanilor din Caraş-Severin, la care au participat Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, preşedintele AFDPR, filala Caraș-Severin, Cornelia Fetea, preşedintele FDGR, Erwin Josef Ţigla, autorități centrale și locale, oameni de cultură și oameni care au trăit ei înșiși sau familiile lor tragedia deportării.

În cadrul evenimentului, președintele Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România, filiala Caraș-Severin, doamna Cornelia Fetea a primit, din partea Preasfințitului Părinte Episcop Lucian, Crucea „Episcop Elie Miron Cristea” categoria a II-a pentru mireni, ca recunoștință pentru exemplul de credință statornică, pentru străduința de a ține vie memoria tristului eveniment, de a transmite generației tinere amintirea lui, pentru ca asemenea evenimente să nu se mai petreacă, și  dorința nestinsă de a comemora pe cei plecați la Domnul în timpul deportării. Tot cu acest prilej, Primăria Oravița a oferit doamnei Fetea titlul de cetățean de onoare al orașului.

De asemenea, nici cei adormiți în Domnul în timpul deportării în Bărăgan nu au fost uitați, fiind omagiați printr-o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoți, urmată de o depunere de jerbe de flori la troița din curtea Bisericii „Sfântul Ilie” din Oravița.

În urmă cu 7 decenii, în 18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după cea a germanilor din România în Uniunea Sovietică, tragedie care și-a pus amprenta asupra comunităților bănățene, asupra copiilor „fără copilărie” și a familiilor, care, odată cu acel eveniment, au fost nevoiți să își reclădească, de la început, viața, păstrându-L pe Dumnezeu ca temelie a noii vieți, fiind un exemplu de statornicie în credință, de putere și de biruință, dar și o imagine a unei răstigniri spirituale din istoria Banatului și a României, imagine care se transmite memoriei colective a noilor generații pentru a fi o învățătură nu doar pentru ca acest eveniment să nu se mai repete, ci și pentru a înțelege că toate tragediile pot fi depășite și toate durerile pot fi mângâiate doar alături de Dumnezeu.