„Cina cea de Taină – o altfel de pomenire”. Cateheză cu lămuriri de ordin biblic și liturgic

În Joia Mare după Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare unită cu slujba Vecerniei, în cuvântul catehetic,  părintele Borislav Tasici, preot slujitor la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Reșița, a adus în atenția celor prezenți câteva reflecții asupra acestei zilei din mijlocul Săptămânii Patimilor, despre semnificația ei teologică și mistică, cu trimiteri la Cina cea de Taină – prefacerea Euharistică, trecerea de la Paștele iudaic la Paștele Nou și despre Sfântul Agneț, scos pentru împărtășirea bolnavilor, folosit de-a lungul întregului an, după rânduiala liturgică din Joia cea Mare.

În acest consacrat context, Sfântul Agneț a fost adus din altar în biserică, în naos și arătat credincioșilor, amintind că, Acesta nu este un doar odor bisericesc – nu este ceva, ci este Cineva , nu este adus spre închinare, ci este adus înaintea privirii ca o mărturie vie și o interiorizare tainică a prezenței euharistice a lui Hristos, un Har dăruit spre belșugul cunoștinței adevărului prin ridicarea cugetării, ca să ne facem un trup și un suflet cu El (Col. 1,13), fiecare mădular în parte din Biserica Sa.

Tot în acest cadrul liturgic, părintele Borislav Tasici amintește despre dimensiunea tainică și simbolică, legătura dintre Sfântul Agneț și uscarea Acestuia, fărâmiţarea în miride, în ziua de marți, a treia zi de Paști, pentru care Evanghelia zilei, prin evaghelistul Luca ne descrie episodul biblic al Cinei din Emaus, hotar și moment al Revelaţiei dumnezeieşti, care inspiră pe cei doi ucenici Luca și Cleopa să-L recunoască deodată pe Hristos cel Înviat ”la frângerea pâinii” și prezența nevăzută, dar reală și tainică a Lui, în pâinea pentru care El mulţumeşte, pe care o binecuvintează şi pe care o frânge – aceea în care dăinuie nu numai gestul preacuratelor Sale mâini, ci şi fiinţa Sa cea mai presus de chip şi de cuvânt, care face ca sufletul să ”să se umple de voie bună, să devină inspirat de Dumnezeu şi să slăvească pe «Tatăl Cel din ceruri»” după cum zice Sfântului Grigorie Palama. De asemenea, am putea spune că acesta este actul de identitate prin care începe trecerea la era liturgică, „Paștele Nou – Paștele Hristos Însuși” parcurge istoria prin frângerea pâinii, o altfel de pomenire într-o Cină de Taină, cu Iisus cel mort și Înviat la masă.

Legat de această cateheză susținută cu lămuriri de taină, dacă am putea spune, se adaugă și încheie ciclul celor zece cateheze intitulat „Pelerini spre Absolut”, cateheze tematice la Duminicile din perioada Triodului, susținute la Centrul Cultural-Misionar ”Tabor” și în biserică.

Considerăm această atmosferă de adâncă încărcătură duhovnicească, din spaţiul comuniunii euharistice şi al rugăciunii frățești, în fruntea bucuriei tainice de azi, odată cu împărtășirea credincioșilor, despre care știm că, din totdeauna au dorit nu numai să cunoască, ci şi să înţeleagă, să vadă.., iar de la aceasta nu s-au abătut nici ucenicii Domnului.

Și noi asemenea, nădăjduim să dobândim prin cunoaștere și voință; puterea Crucii, a morții, a mormântului și a Învierii, condiții esenţiale a biruinţei finale, pentru că „Cei ce privesc cu credinţă masa cea tainică şi pâinea vieţii aşezată pe ea, acela vede Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a făcut trup pentru noi şi S-a sălăşluit întru noi ; iar cel ce s-a făcut vrednic pe sine pentru primire nu numai că Îl vede, ci se face şi părtaş cu El, şi-L câştigă locuitor întru el şi se umple de harul cel dumnezeiesc izvorât din El …” (Sfântul Grigorie, Omilia 20, cap.13). (Pr. Borislav Tasici)