Daruri materiale și duhovnicești în cătunele dintre nori

În Munții Cernei, adăpostite de piscuri și izolate de tot ceea ce înseamnă haosul cotidian al așezărilor urbane, se întind cătunele dintre nori, în care își duc traiul, în simplitate, precum odinioară, oameni de toate vârstele, îndeosebi aflați în toamna vieții, oameni care poartă în desaga sufletelor bucuria credinței și comuniunii în dragoste, dar și dorul de copii, de o vorbă bună și o îmbrățișare, împreună cu cele necesare unui trai decent.

Având dorința de a fi alături oamenilor care trăiesc mai aproape de Cer, atât fizic, dar mai ales duhovnicește, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului şi prin bunăvoinţa Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, în ziua de vineri, 29 octombrie 2021, Asociaţia Centrului Ortodox din cadrul Parohiei Ortodoxe Române „Adormirea Maicii Domnului” din  Lugoj, reprezentată de preotul Cristian Cerbu, preşedintele asociaţiei, în parteneriat cu Şcoala specială „Alexandru Roşca” din Lugoj, reprezentată de doamna Viorica Paraschivu în calitate de director al acestei instituţii, a organizat o acțiune caritabilă în cătunele izolate Dobraia şi Prisăcina din comuna Cornereva.

La acțiunea caritabilă, au mai participat domnul Ion Talpeş, locuitor al satului Prisăcina şi promotor turistic al zonei,  care a pus la dispoziţie două maşini de teren în vederea deplasării la domiciliul localnicilor, dar și cadre didactice ale școlii speciale și voluntari.

 Ajutoarele oferite au constat în alimente neperisabile şi îmbrăcăminte, necesare traiului zilnic, locuitorii acestor cătune fiind lipsiţi de avantajele pe care le oferă unui trai obişnuit din vremurile noastre.

Acțiunea nu s-a putut desfășura fără un popas duhovnicesc la bisericuța din Dobraia, unde s-a săvârșit o rugăciune de mulțumire pentru ziua binecuvântată și pentru darurile oferite și primite, dar și o rugăciune înălțată spre sănătatea și ajutorul localnicilor.

La momentul sosirii în cătunele dintre nori, organizatorii acțiunii caritabile au simțit deplin răsplata pe care o poartă într-însa însăși fapta bună, întrucât oamenii locurilor i-au primit cu multă căldură sufletească și ospitalitate, împărțind și ei din produsele lor tradiționale, obținute de la animale și de la munca câmpului, din agoniseala pentru iarnă, dar și din bogăția sufletească a unor adevărați copii ai lui Dumnezeu care, în greutăți și în imposibilități materiale, au simțit din plin ajutorul și ocrotirea Lui. În armonie cu natura și cu Creatorul, localnicii satelor izolate reprezintă pilde vii de viețuire creștină, cuvintele „Dumnezeu”, „Domnul Iisus” sau „Maica Domnului”, însoțite de recunoștința față de Cel de sus și față de binefăcători,  fiind mereu prezente pe buzele lor.

Traiul dus, cu greutate, dar cu nădejde deplină în Dumnezeu, aproape de înălțimile cerești, se oglindește atât de minunat în sufletele localnicilor, alături de care voluntarii s-au simțit mai mult în Cer decât pe Pământ, mai aproape de Dumnezeu, reprezentând, parcă, ei înșiși pagini din Sfânta Scriptură, modele de credincioșie demne de urmat într-o societate greu încercată. Astfel, săvârșitorii faptelor bune s-au întors pe Pământ cu mâini goale, dar suflete pline, prin mărturiile lor afirmându-se faptul că dăruind, nu au sărăcit, ci s-au îmbogățit, rugând pe Dumnezeu să îi învrednicească a reveni la oamenii din cătunele izolate în îmbrățișarea piscurilor montane, în îmbrățișare cerească.