Așezământul monahal-social „Țara Almăjului”- „cetate” a filantropiei

Iubirea este motivul pentru care am fost creați! Iubirea este scopul existenței umane pe acest pământ! Iubirea ar trebui să fie destinul nostru în veșnicie!

 La creație, Dumnezeu a văzut că „nu este bine ca omul să fie singur pe pământ” (Fac. 2, 18 ) și ne-a pus în comuniune și interdependență unii față de alții, iar prin aproapele nostru cu El Însuși. Mai mult, Mântuitorul precizează în cuvântarea eshatologică din Evanghelia după Matei, cap. 25, că iubirea de care ne vom împărtăși în veșnicie, va fi direct proporțională cu iubirea pe care o împărtășim semenilor aici pe pământ.

Viața pe care am primit-o în dar și care are valoarea cea mai înaltă din punct de vedere spiritual, dar și social, se cere, conform învățăturii creștine, să fie prețuită și ocrotită încă din pântecele mamei și până la adânci bătrâneți. La Așezământul monahal-social „Țara Almăjului”, Căminul Pentru Persoane Vârstnice ne amintește de grija, atenția și dragostea pe care, în mod firesc, orice creștin trebuie să le aibă față de persoanele aflate în neputință sau boală, în același timp arvunindu-le făgăduința Mântuitorului de a fi în veșnicie cu El, celor ce, cu dragoste, extrem de multă răbdare și multă nevoință, se apleacă asupra îngrijirii bătrânilor și persoanelor aflate în neputință,

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, în data de 23 septembrie 2013, s-a pus piatra de temelie a acestui așezământ mănăstiresc și social. Obiectivul așezământului a fost de la început bine stabilit, ca, pe lângă viețuirea monahală, să fie desfășurate și activități filantropice.

Astfel, cu multă modestie, însă cu multă încredere în purtarea de grijă a Domnului, pe un teren ce în prealabil a fost curățat de vegetație, pregătit pentru sfințire și apoi pentru executarea lucrărilor de săpare a fundațiilor, s-au început, în toamna aceluiași an, turnarea fundațiilor bisericii și aducerea acestora la cota 0. În anul următor, 2014, s-au ridicat chiliile necesare viețuitorilor care urmau să se îngrijească de rânduielile monahale și de partea duhovnicească a celor asistați. În 2016, s-a reușit finalizarea lucrărilor la chilii și dotarea cu cele necesare, astfel începând viețuirea monahală în acest loc. În 2017, au fost finalizate lucrările la biserica mănăstirii, aceasta fiind târnosită de către Preasfințitul Părinte Lucian, în data de 29 august, având hramurile „Învierea Domnului” și „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”.

După ce au fost finalizate lucrările care deservesc partea monahală și duhovnicească, cu multă rugăciune care trebuia să fie la baza unui astfel de proiect, a nevoințelor de tot felul, a muncii deloc ușoare și prin sprijinul constant al unor credincioși cu stare materială bună din țară sau străinătate, au fost demarate lucrările la corpul de clădire care actualmente adăpostește un număr de 45 persoane vârstnice. Lucrările începute la 1 iunie 2019 au fost executate, iar clădirea dată în folosință în doar 8 luni de zile.

Luna februarie a anului 2020 a marcat începutul activității social-filantropice. Astfel, după obținerea acreditării serviciului social, din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, au fost primiti cei dintâi beneficiari. Întrucât ne-am axat mai mult pe cazuri sociale (bătrâni fără aparținători, abandonați, venituri mici sau fără venituri), locurile s-au ocupat rapid.

În prezent, 45  de bunici se bucură de căldura unui cămin, de dragostea și ocrotirea atât de necesară unei ființe umane, mai ales la vârsta fragilității, de îngrijire medicală și duhovnicească, de atenție și de activități de socializare. Deși locuri nu mai sunt, nădăjduim în lucrarea Lui Dumnezeu și multa bunăvoință și înțelegere a celor care ne-au ajutat și vor mai ajuta, ca în acest an 2022, să putem ridica încă un corp de clădire, întrucât lista de așteptare este destul de mare. Sunt și multe cazuri sociale, dar și familii care ar dori să-și știe bătrânii în siguranță.

Potrivit legilor în vigoare și a gradelor de dependență a beneficiarilor, avem un număr de 13 angajați și voluntari. Mulțumim pe această cale Conducerii Episcopiei Caransebeșului, Preasfințitului Părinte Lucian, care a retribuit până acum un număr de 7 posturi pentru îngrijirea bătrânilor și care mereu este sensibil și aplecat spre lucrarea filantropică și misionară a Bisericii.

Costul tuturor serviciilor acordate persoanelor vârstnice îngrijite la Așezământul monahal-social „Țara Almăjului” sunt, într-adevăr, mari. Deși sunt beneficiari care au și aparținători și plătesc o sumă lunară, sau beneficiari cu pensii destul de modice, acestea depășesc cu puțin jumătate din cheltuielile pentru o singură persoană, fiind necesar ca oficiul mănăstiresc să completeze necesitățile persoanelor îngrijite.

De asemenea, există și localnici ai frumoasei văi almăjene care se implică în bunăstarea așezământului, deși nu dispun de foarte multe resurse, însă bănuțul văduvei, dăruit din suflet și cu smerenie, a făcut minuni. Pe lângă ajutorul oamenilor, în ceea ce privește alimentația bătrânilor, așezământul a dezvoltat și o gospodărie proprie, necesară completării rezervelor de hrană.

În ceea ce privește capacitățile motrice sau psihice ale beneficiarilor, cei mai mulți sunt imobilizați la pat, alții cu demență sau Alzheimer și doar câțiva independenți, care se implică la pregătirea hranei, servirea mesei și alte activități. Mulți dintre ei sunt cu studii medii sau superioare, dar și fără studii. Unii au trecut prin drama de a-și  înmormânta copiii, alții au fost abandonați de aceștia. Pentru copiii si nepoții care au ales centrul mănăstirii noastre, este important   să îi știe în siguranță și bine pe cei dragi ai lor.

Pe lângă participarea la slujbele oficiate dimineața și seara, beneficiarii centrului din cadrul Așezământului monahal al Țării Almăjului desfășoară activități de recreere, abilități practice, lectură etc. Ne-am propus ca, în acest an, să le oferim și câteva excursii la diferite puncte de atracție turistică din județul nostru sau alte județe.

Astfel, viețuitorii, bătrânii și angajații centrului formăm astăzi o mare familie și o comunitate care se împărtășește din iubire și din Taina acesteia, Euharistia.

Și pentru că ne dorim ca această familie să fie și mai numeroasă, începând din acest an, nădăjduim să putem deschide și porțile unui Centru rezidențial destinat copiilor orfani sau abandonați, pentru care a fost ridicată o clădire ce urmează să fie dotată cu toate facilitățile necesare scopului său. Suntem conștienți și de valoarea duhovnicească sau umanitară a noului proiect privind copiii, dar si de latura psihologică care îi vizează pe beneficiarii tineri sau vârstnici, știut fiind faptul că tinerii pot aduce multă bucurie și surplus de bună dispoziție celor vârstnici, iar bunicii au un rol deosebit în formarea psiho-emoțională a unui copil.

Pentru realizarea acestor obiective, nu am fi reușit fără purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, fără binecuvântarea Preasfințitului nostru episcop Lucian, fără ajutorul imens al ctitorilor și binefăcătorilor și nu putem reuși nici în finalizarea proiectelor sociale începute sau a celor viitoare, fără contribuția tuturor celor ce vor dori sa ajute la împlinirea celei mai mari porunci, Iubirea, și astfel să își înscrie numele în Ceruri. (Protosinghel Teofil Zamela)